Presedintele provinciei Kosovo, Ibrahim Rugova, a murit in noaptea de vineri spre sambata, la 61 de ani, in urma unui cancer pulmonar, lasand in urma o stare de neliniste si incertitudine care transpare din aproape toate reactiile internationale.
Guvernul de la Pristina a anuntat ca funeraliile liderului istoric al albanezilor kosovari vor avea loc joi si a decretat o perioada de doliu de cinci zile. Decesul presedintelui survine intr-un moment crucial pentru viitorul provinciei. Miercuri, Rugova ar fi trebuit sa conduca delegatia kosovara la Viena, unde urmau sa aiba loc discutii preliminare cu reprezentantii federatiei Serbia-Muntenegru inaintea negocierilor privind statutul final al provinciei. Purtatorul de cuvant al mediatorului ONU, finlandezul Martti Ahtisaari, a anuntat ca negocierile se amana pentru luna februarie.
Pentru Kosovo, unde pacea intre albanezi (90% din populatie) si sarbi este inca extrem de fragila, urmeaza o perioada de confuzie. Un prim pericol vine din partea principalilor actori de pe scena politica kosovara. Mai multi observatori si-au exprimat temerea ca va urma o lupta acerba pentru putere intre diferitele fractiuni albaneze. In Kosovo, unde pana si mitul national intangibil care fost Rugova a fost tinta unui atentat, lupta politica poate capata oricand o dimensiune armata. Al doilea mare semn de intrebare este cine va castiga aceasta batalie politica. Majoritatea liderilor politici albanezi din Kosovo sunt departe de linia rezistentei pasnice care i-a atras lui Rugova admiratia Occidentului si supranumele de „Gandhi din Kosovo”. Principalul candidat la succesiunea lui Rugova, presedintele Parlamentului, Nexhat Daci, este un politician controversat, care doreste sa se alieze cu formatiunea fostului prim-ministru, Ramush Haradinaj, inculpat pentru crime de razboi de catre Tribunalul Penal International. De celalalta parte, liderul opozitiei, Hashim Thaci, este fostul lider al gherilei albaneze, UCK, pe vremea aceea fiind poreclit „Sarpele”. Pe masura ce lupta politica interna se va aprinde, discursul pro-independenta se va radicaliza. In aceste conditii, multi se tem ca stabilitatea provinciei este in pericol. Comisia Europeana, presedintia austriaca a UE, reprezentantii ONU si ai NATO au difuzat aceleasi tip de reactii in care omagiau personalitatea lui Rugova si faceau apel la continuarea politicii sale de „constructie a unui Kosovo pasnic, democrat si multietnic”. Apelurile la „calm”, „unitate nationala” si „continuarea abordarii pasnice” tradeaza nervozitatea comunitatii internationale, responsabila de administrarea provinciei pana la obtinerea unui acord final privind statutul final.
