Institutul Revolutiei rasufla, deocamdata, usurat: liberalul Puiu Hasotti si-a retras initiativa legislativa de desfiintare a institutiei respective, invitand, in schimb, partidele sa-si desemneze, saptamana aceasta, cate un reprezentant parlamentar care sa spuna daca Institutul este sau nu util societatii. Interesanta abordare.
N-am mai auzit de vreo comisie parlamentara care sa analizeze cat de utile societatii sunt alte o mie si una de institutii, fie ele de studiere a totalitarismului, a rezistentei anticomuniste, a istoriei recente, fie cele precum Politia Comunitara sau serviciile secrete al caror numar nici nu merita sa-l mai invocam.
Condus de ex-timisoreanul Claudiu Iordache, Institutul Revolutiei a facut ce a putut: a editat “Caietele Revolutiei”, a initiat o biblioteca tematica, a organizat simpozioane si incearca sa dea de capat interminabilelor teorii privind cauzele Revolutiei din decembrie 1989 in Romania. Mult mai prudenti, revolutionarii brasoveni au creat o pagina web: www.portalulrevolutiei.ro, pe care au pus tot ce se stie pana in prezent: liste de eroi, precursori, documente, fotografii.
Reteaua nationala revolutionara on-line, de pe pagina web mentionata, este generos deschisa de Timisoara, careia i se acorda un spatiu amplu. Dar sunt prezente si celelalte orase si organizatii. Intre altele, din lista organizatiilor de revolutionari de pe alta pagina web aflam ca in tara ar fi 60 de asemenea organizatii, cu densitate mare la Timisoara si Bucuresti.
Si fiecare organizatie incearca sa-si pastreze vizibilitatea, identitatea, vocea in cele discutate la Institutul Revolutiei. Ce concluzie va trage comisia parlamentara “de utilitate” e greu de anticipat. Daca ne luam dupa vocea lui Cozmin Gusa, intr-o vreme responsabil de PSD Timis, acum vajnic conducator de PIN, nici nu avem de ce sa studiem Revolutia, caci in 1989 ar fi fost lovitura de stat data de “agenturile” pe care le banuise si Ceausescu, in epoca.
PRM este si el rezervat cu privire la Revolutie. Corneliu Vadim Tudor s-a folosit, insa, de revolutionari atunci cand l-a invitat pe Ion Marcu, unul dintre muncitorii care s-au remarcat in Decembrie 1989, sa candideze pe listele sale.
Membrii PSD sigur vor vota cu Institutul Revolutiei, de vreme ce l-au si creat in ultimele luni ale guvernarii trecute. Liberalii si democratii au atitudini neunitare. Oricum, e loc de galceava, de nervi, de declaratii care sa atraga atentia pe aceasta prelungire de tema.
Cum nici o campanie electorala pana acum n-a ocolit subiectul “Revolutia din decembrie 1989 si implicatiile sale”, parca-parca se prefigureaza reluari si in campania pentru alegerile parlamentare europene care bat la usa, fie si numai prin suprapunerea dezbaterilor in privinta carora nu s-a pronuntat inca nimeni daca sunt sau nu utile societatii.
