Este greu de spus ce urmareste de fapt liderul social-democratilor cu motiunea de cenzura. Mircea Geoana pare depasit de situatie. Pare ca nu intelege de ce se manifesta disensiuni in partidul pe care, sa recunoastem, l-a scapat din mana in ultimele luni. Cata vreme exista la varf politicieni dispusi sa refuze sustinerea motiunii, este clar ca Geoana are probleme de credibilitate mai mari decat se vede in public. Degeaba face el apel la electorat. De pomana se chinuieste sa para ferm in fata Biroului Executiv. In zadar ii ameninta cu disciplina de partid pe colegii opozanti demersului sau politic. Nu mai pun la socoteala nechibzuinta de care da dovada atunci cand spune ca va veni vremea sa vorbeasca despre dosarele grele ale unor lideri PSD care tin cu dintii de putere. Ati vazut cum a reactionat Ion Iliescu la astfel de declaratii "imprudente" si "neloiale". si unde s-ajuns cu discutiile contradictorii, care l-au deteminat pe presedintele de onoare sa ameninte cu plecarea din partid. Am convingerea ca seful pesedistilor inca nu a aflat cu cine se pune. Are impresia ca sprijinul dat de unul ca Marian Vanghelie in tentativa de a da jos guvernul Tariceanu este suficient. Veti spune totusi ca Mircea Geoana nu este un politician ratacit. Ca are sustinere in partid atat cat trebuie pentru ca motiunea de cenzura sa fie depusa totusi in Parlament. Ma indoiesc, stimati cititori, ca actualul presedinte se bucura cu adevarat de sprijin real, si nu formal, asa cum incearca sa arate la conferintele de presa viitorul "premier". Ma tem ca omul a pierdut masura in primul rand in ceea ce priveste relatia cu grangurii partidului. Daca ai ajuns sa te dai la unul ca Hrebeciuc sau Iliescu, ca sa nu mai vorbesc de Ponta, Mitrea si Nastase, care vad cu totul diferit viitorul partidului, este clar ca "prostanacul" trece prin momente dureroase devreme ce a decis sa-si atace colegii. Se insala daca crede ca reprosurile adresate lui Iliescu de apropiatii sai urmaresc doar indepartarera fostului sef de stat. "Infatuatul", cum a fost caracterizat, are impresia ca motiunea de cenzura a PSD, pe care o tot moseste ca o baba, a devenit o problema nationala in legatura cu care este chemat sa se pronunte tot electoratul. De aici si populismul desantat promovat la toate intalnirile cu ziaristii de zici ca ne aflam in fata unor alegeri generale pentru noua putere. Prin urmare, nu stiu ce rost or avea apelurile repetate adresate pensionarilor la conferintele de presa. Jurnalistii il intreaba de acele dosare grele, iar Geoana vorbeste de pensii majorate si de economie prost gestionata!
Problema PSD in acest moment nu o reprezinta pensiile, ci divergentele mari din interior datorate vederilor total diferite existente in grupurile de politicieni. Asadar, cum crede Mircea Geoana ca poate sa darame guvernul cata vreme unii dintre fruntasii partidului, care se simt amenintati cu excluderea, nu sunt de acord cu motiunea? Motivul real al amanarii depunerii documentului nu este calendarul alegerii patriarhului, asa cum explica Geoana, ci situatia incordata din PSD, extrem de confuza si nesigura. Se adauga apoi neputinta actualei conduceri de a convinge celelalte partide sa sustina motiunea pentru schimbarea guvernului liberal. Cu alte cuvinte, PSD ataca adversarul nepregatit si cu efective reduse. Vorba lui Dancu, este pus sa bata 11 metri in minutul 90. Descult. Pana una-alta, se poate vorbi doar de fumigene politice. Deciziile se bat cap in cap, pe fondul unor tensiuni care anunta furtuna. Posibil ca martea viitoare sa asistam la un conflict deschis intre taberele din PSD, care nu are nimic comun cu democratia de partid de care vorbeste Geoana. Se poate intampla orice, inclusiv renuntarea la motiune. Daca se va ajunge aici, actualului lider nu-i mai ramane decat sa vorbeasca doar despre pensii, eventual sa priveasca de pe marginea terenului cum guvernul Tariceanu isi duce mandatul pana la capat. Poate este mai bine.
