Franco Frattini, vicepresedinte al Comisiei Europene si Comisar European pentru Justitie, Libertate si Securitate, a acordat un interviu ziarului La Stampa de marti, monitorizat de Rompres.
– Ati afirmat: "Abia am primit scrisoarea ministrului roman de Externe: sustine ca in decretul italian exista prea multa discretionalitate, pune in discutie caracterul vag al ipotezelor de periculozitate, si spune ca nu este clar care sunt cazurile de urgenta". Dar Dv., domnule presedinte, ce parere aveti?
– Foarte mult va depinde de modul in care va fi precizat acest text in Parlament.
– Este adevarat, dar, pana una alta, este o lege a statului. In calitate de comisar al UE pentru probleme de Justitie, ce idee v-ati facut?
– Este un text corect. Chiar daca unele puncte trebuie mai bine specificate. De fapt, in faza expunerii de motive privind masurile individuale care sunt de competenta prefectilor trebuie sa se indice cauzele, motivele. Daca exista o persoana care a comis de mai multe ori infractiuni in Italia si traieste intr-o conditie de degradare si violenta dovedite, este limpede ca exista elemente pentru justificarea caracterului urgent al expulzarii. Evaluarea pe care o poate face prefectul pentru fiecare caz in parte poate fi '"judecata", ca de altfel toate evaluarile, de catre un magistrat competent. In decret nu se explica exact cum anume.
– Existau alternative?
– Este o masura care a devenit necesara. Pentru a ne da seama cat de dificila este situatia este suficient sa privim baracile de-a lungul raului Tibru. In fata acestei situatii s-a inregistrat o dificultate obiectiva de a-i face fata numai cu instrumentele existente (decretul de lege din martie 2007 – n.r.) in fata afluentei tot mai mari de cetateni romani, multi dintre ei perfect cinstiti. Rezultatul a fost o toleranta excesiva al carei pret il platim.
– Acum trebuie sa se mearga inainte?
– Parlamentul trebuie sa confirme decretul (privind masurile de securitate publica, n.r.) cu o ampla majoritate, dar trebuie sa specifice cateva puncte – ca de pilda acela referitor la posibilitatea aplicarii normei restrictive pentru cei lipsiti de un venit.
– Adica?
– Directiva UE afirma ca un cetatean strain nu poate sta mai mult de trei luni fara sa aiba o activitate si un castig. Problema este ca e foarte usor sa incalci normele, mai cu seama daca nu exista dovezile intrarii. Daca intrarea in tara este legala, exista o dovada, o urma, care este usor de verificat. Daca nu, trebuie inserata obligativitatea pentru persoana in cauza sa dovedeasca ce perioada a locuit in tara. Pe langa aceasta, trebuie sa se specifice in mod clar care sunt criteriile pe baza carora se stabileste urgenta expulzarii.
– La Roma se vorbeste de indepartari colective, incepand cu prostituatele si cu raufacatorii.
– Nu se poate. Exista obligatia stabilirii, caz cu caz, a faptului daca o persoana se incadreaza in prevederile legii. Numai expulzarea individuala poate permite apararea judiciara a individului.
– Guvernul nu este prea clar asupra acestui aspect. Dar tonurile opozitiei, cum vi se par?
– Gianfranco Fini (liderul partidului de dreapta Alianta Nationala – n.r.) nu a cerut lucruri prea strigatoare la cer. Vrea sa fie recunoscute mijloacele financiare, economice ale fortelor de politie. El a invitat sa nu ne limitam la subiectii periculosi ci si la cei care nu au un venit. S-a pronuntat pentru demolarea baracilor aparute ca ciupercile.
– Si unde ii bagam pe romani?
– Cei fara acte in regula se pot duce in centrele de sedere temporara. Pentru ceilalti trebuie gasita o solutie. Adevarul este ca daca nu avem, deocamdata, pregatita o solutie nu inseamna ca baracile trebuie sa ramana in picioare.
