În Italia, premierul desemnat, Mario Monti, a început discuţii pentru formarea unui guvern tehnocrat, în Franţa s-au accentuat temerile că ţara ar putea fi viitoarea victimă a crizei datoriei.
„Europa trăieşte orele cele mai dificile de după cel de-al doilea război mondial, probabil ora cea mai dificilă”, declara ieri cancelarul german, Angela Merkel, la congresul partidului său, Uniunea creştin-democrată (CDU, conservator). Ea a subliniat că fiecare generaţie se confruntă cu o sfidare politică, iar actuala generaţie este supusă unei probe istorice – trebuie să demonstreze că Europa poate ajunge la o cotitură cu criza financiară. „A venit timpul pentru un avans spre o nouă Europă” pentru că, „dacă euro eşuează, Europa va fi cea care va eşua”. Discursul cancelarului vine pe fondul scenariului evocat de Der Spiegel la care ar lucra guvernul federal – al unei posibile ieşiri a Greciei din zona euro în cazul în care noul Executiv de la Atena ar refuza să conducă programul de austeritate la care s-a angajat faţă de partenerii europeni.
După ce Italia a înlocuit Grecia şi a devenit centrul anxietăţii în criza datoriei, investitorii s-au focalizat asupra Franţei, care se teme că va deveni următoarea victimă a crizei pentru că pieţele şi Bruxellesul nu par convinşi de noul plan de austeritate al guvernului pentru a contracara degradarea situaţiei economice.
După Grecia şi Italia, urmează Franţa?, se întreba retoric presa internaţională constatând că rata dobânzii la creditele de stat pe zece ani ale Franţei, 3,4%, este de acum de aproape două ori mai mare decât cea acordată creditelor Germaniei, chiar dacă este încă de două ori inferioară celei percepute Italiei.
Temerile Parisului
Deşi Franţa şi Germania dispun fiecare de cea mai bună notă posibilă atribuită de agenţiile de rating, celebrul „triplu A”, percepţia celor două state de către investitori este, de fapt, diferită. Iar difuzarea „din greşeală” joia trecută a unei informaţii a agenţiei Standard&Poor’s asupra unei viitoare scăderi a notei celei de-a doua economii a zonei euro a accentuat nervozitatea pe pieţe. Incidentul a intervenit la câteva săptămâni după „lovitura” agenţiei Moody’s, care anunţa un termen de trei luni pentru a determina dacă perspectiva „stabil” ataşată notei Franţei va rămâne justificată. Comisia Europeană a accentuat pesimismul ambiant şi estima că noul plan de austeritate anunţat de guvernul francez nu este suficient pentru a reduce deficitul public de 3% din PIB şi a cerut Parisului „măsuri suplimentare”. Ministrul Bugetului, Valerie Pecresse, a exclus un al treilea plan de rigoare înaintea prezidenţialelor din aprilie-mai 2012 şi a asigurat că are în rezervă „6 miliarde credite în cazul unui accident de creştere” în timpul anului. Preşedintele Nicolas Sarkozy a făcut în ultimele luni din rigoarea bugetară şi din menţinerea celor „trei A” cheia realegerii sale în faţa contra-candidatului socialist, François Hollande.
Il Cavaliere, înlocuit de Cardinal
Economistul Mario Monti, premierul desemnat al Italiei, numit şi Cardinalul din cauza prudenţei, a trecut cu succes ieri primul examen pe pieţe după emisiunea de obligaţiuni de stat pe termen de cinci ani şi s-a concentrat pe alcătuirea noii echipe guvernamentale, după plecarea lui Silvio Berlusconi, Il Cavaliere, acuzat că a subminat credibilitatea ţării. Monti, cu reputaţie de competenţă şi independenţă cât a fost comisar european, a promis asanarea conturilor italiene şi reintrarea pe drumul creşterii. Ieri, după prima emisiune de obligaţiuni după desemnarea lui Monti ca premier, Italia a reuşit să obţină 3 miliarde de euro graţie unei cereri considerate „corecte”, dar ratele au atins vârfuri, semn că situaţia rămâne fragilă.
Trezoreria, care intenţiona să obţină între 1,5 şi 3 miliarde euro din titlurile emise, şi-a atins obiectivul maxim datorită unei cereri de 4,4 miliarde, iar investitorii, care au primit favorabil numirea lui Monti, consideră că Italia nu are pentru moment probleme de solvabilitate. Potrivit analiştilor, după tensiunea maximă de săptămâna trecută pe pieţele secundare unde se schimbă titlurile datoriei deja emise, ratele dobânzii au crescut în operaţiunile de luni, semn al diminuării nervozităţii. Economiştii avertizează că sentimentul asigurator al pieţei rămâne fragil şi cel mai slab semnal care ar demonstra că Italia nu face totul pentru a reforma economia, se va vedea rapid în preţul pieţelor de obligaţiuni. Un avertisment adresat lui Monti în timp ce Italia prevede să emită în 2012 titluri de stat de circa 400 miliarde de euro.
