Peste 1.300 de persoane au fost arestate în perioada 22-28 decembrie 1989, acuzaţia adusă fiind terorismul.
În Comitetul Central -PCR şi împrejurimi au fost reţinute peste 400 de persoane şi etichetate ca terorişti. Mulţi din cei arestaţi la revoluţie au devenit, după 1990, persoane publice, unii dintre ei ocupând şi astăzi poziţii cheie în diverse instituţii ale statului (ambasade, ministere etc.).
Printre cei arestaţi se aflau: militari, membrii ai Securităţii, lucrători ai Unităţii Speciale Antiteroriste (USLA), angajaţi sub acoperire ai trupelor de misiuni speciale, civili nevinovaţi, dar şi unele persoane cu probleme psihice. De asemena, la Comitetul Central PCR, în noaptea de 23-24 decembrie 1989 s-au predat civililor şi armatei, peste 20 de ofiţeri ai trupelor speciale din Securitate şi Armată şi 30 de ofiţeri de la Ministerul de Interne.
Arestaţii au fost supuşi, de cele mai multe ori, la diverse umilinţe: bătăi, torturi, şantaje şi agresiuni verbale. Arestaţii erau predaţi Armatei care îi transporta cu autovehicule blindate, pentru interogatorii, la unităţi ale Securităţii şi Armatei din jurul Bucureştiului sau la casele conspirative din centrul Capitalei.
Membrii trupelor speciale de la Armată şi Securitate reţinuţi la CC-PCR au rămas sub arest, până în aprilie 1990, dosarele de urmărire penală pentru fapte de terorism fiind închise abia în 1994.
Niciuna din cele 1.300 de persoane acuzate de terorism nu a fost judecată şi nu s-au găsit dovezi care să ateste că aceştia ar fi desfăşurat, pe durata revoluţiei, acte de terorism.
Fotografia de mai sus este realizată de Ion Laurenţiu, în sediul CC -PCR, în noaptea de 23-24 decembrie 1989. În acele zile, aflându-mă în sediul CC-PCR am participat direct sau am fost martor la arestarea multora din cei acuzaţi de terorism.
După 18 ani, am descoperit că la rândul meu, alături de alţi participanţi din CC PCR aveam dosare de cercetare la Parchetul Militar care însumau mii şi mii de pagini, iar acuzaţiile erau dintre cele mai fanteziste.
De asemenea, în propriul dosar am găsit o serie de denunţuri grave la adresa mea făcute chiar de cei care îmi erau în preajmă în acele zile. Au fost realizate câteva sute de fotografii cu cei arestaţi şi acuzaţi de terorism, dar şi cu cei care au participat la arestarea şi interogarea acestora.
În prima fotografie: un denunţ ordinar făcut în 22 decembrie ’89, de un ofiţer de informaţii al armatei, în prezent general MApN. Ca fapt divers, acelaşi ofiţer de informaţii avea printre alte obligaţii şi strângerea de date pentru compromiterea unor membrii CFSN, printre care Andrei Pleşu (în special), Mircea Dinescu şi Doina Cornea. Andrei Pleşu trebuia demascat ca având apucături nesănătoase, Mircea Dinescu ar fost fost un impostor, iar Doina Cornea- spion maghiar. Cert este că s-au găsit câţiva revoluţionari în CC-PCR care să ofere declaraţii mincinoase, iar acestea se regăsesc cu siguranţă în dosarele revoluţiei. Cum era să cer eu audierea şi cui, de vreme ce am rămas zi şi noapte în Comitetul Central din 22 decembrie 1989, până în februarie 1990. Denunţul viza participarea mea la „arestarea” generalui Aristotel Stamatoiu, şef al Centralei de Informaţii Externe (CIE) din cadrul Direcţiei Securităţii Statului (DSS) şi membru CC-PCR.
