Chris Arnade a realizat o serie de fotografii şi articole intitulate „Faces of Addiction” („Chipurile dependenţei”). El şi-a început activitatea de fotograf pentru a asculta poveştile oamenilor. Cu toate acestea, el nu se consideră jurnalist: „Relatez poveştile oamenilor aşa cum mi-au fost spuse. Nu sunt un jurnalist. Nu încerc să verific, ci să ascult”, scrie Arnade pe pagina lui de Flickr.
„Mi-e teamă că fotografiile mele zugrăvesc în roz dependenţa de droguri. Fotografiile nu pot surprinde suferinţa, durerea şi distrugerile provocare de heroină sau alcool. Uneori trebuie să stai de vorbă cu un alcoolic incoerent pentru a realiza durerea pe care o provoacă singurătatea şi dependenţa”, scrie Arnade.
SUA se află pe locul întâi în topul ţărilor cu cei mai mulţi dependenţi de droguri din lume. 16% dintre americani au consumat cocaină şi 42,4% au consumat canabis cel puţin o dată în viaţă, conform sciencedaily.com.
În Afganistan este produsă 93% din cantitatea de opiu existentă la nivel mondial. Columbia, Peru şi Bolivia se află pe primele trei locuri în topul ţărilor furnizoare de cocaină.
Mai multe fotografii şi poveşti de viaţă realizate de Arnade găsiţi aici, precum şi pe Twitter, la @Chris_arnade.
Care sunt feţele dependenţei?
Clarence a fost şofer de tir, iar în acum este dependent de droguri. Ce i-a adus dependenţa de droguri: pierderea locului de muncă, lipsa unui adăpost şi probleme grave de sănătate. Părea, însă, un om împăcat cu soarta lui.
Pe o vreme oribilă, Prince trăgea după el un aparat vechi de aer condiţionat. Trăieşte pe străzi de când a ieşit din închisoare, unde a stat doi ani şi jumătate pentru trafic de droguri, şi îşi petrece nopţile adunând fier vechi pe care îl vinde pentru a face rost de bani pentru droguri. Are o fire optimistă şi este politicos şi deschis la dialog. „Nu vorbesc despre aspectele urâte ale vieţii. Am absolvit liceul şi vreau să termin facultatea”, a spus el.
Henry este cerşetor. Trăieşte pe străzi de când a devenit dependent de cocaină, în urmă cu 20 de ani. „Eram profesor de engleză la un liceu din Harlem, când mama mea a murit şi mi-a lăsat nişte bani. I-am cheltuit pe droguri. Mi-am pierdut locul de muncă, familia, totul”, a spus Henry.
Supreme i-a cerut lui Arnade să-l fotografieze alături de câinele său Obama. Întrebat de ce arată degetul mijlociu către cameră, Supreme a răspuns: „Mă adresez celor care mă judecă pentru ceea ce sunt”. A spus că este „un drogat dopat”, adăugând: „nu mă supăr dacă oamenii află ce fac şi cine sunt. Ăsta sunt eu”.
Nelson a devenit alcoolic încă din adolescenţă. Deşi şi-a pierdut familia, casa şi locul de muncă, Nelson a declarat că şi-a găsit liniştea în alcool.
La 13 ani, Chris Bishop şi-a ucis tatăl, înjunghiindu-l cu un cuţit după o copilărie plină de abuzuri. Şi-a petrecut următorii 18 ani în instituţii de corecţie. „Când era beat şi furios, mă ţinea suspendat pe fereastră şi mă ameninţa că mă aruncă de la etajul opt al apartamentului în care locuiam. Ne bătea tot timpul pe mine şi pe mama. De atunci am devenit alcoolic. Ca să uit.” Chris Bishop a adăugat: „Sunt un om, la fel ca toată lumea”.
Luis nu poate vorbi fără să izbucnească în plâns. Refuză să fie ajutat să scape de dependenţa de droguri şi îşi petrece timpul cerşind bani şi ţigări.
John Joseph a ieşit din închisoare în urmă cu două săptămâni, unde şi-a petrecut 20 de ani din viaţă pentru trafic de droguri şi atac asupra unui poliţist. „Aşa-i spun ei”, a declarat John, „însă eu sunt cel care a fost bătut atât de tare, încât era să moară”. Este politicos şi coerent. În închisoare a fost diagnosticat cu schizofrenie. „Mi-e teamă de viaţa din afara închisorii, unde aveam trei mese pe zi şi un pat. Nu mă voi întoarce niciodată acolo, nu mă voi mai ocupa niciodată de droguri, însă viaţa de acolo îmi lipseşte”.
Michael „Shelley” a fost renegat de către părinţii săi, la vârsta de 15 ani, după ce au descoperit că este homosexual. A început să se prostitueze pentru bani şi heroină. Se îmbracă în haine femeieşti atunci când se plimbă pe străzi, iar mulţi dintre clienţii săi nu ştiu că este bărbat. Are o relaţie specială cu unul dintre clienţii săi, un homosexual însurat.
Lamar are 44 de ani şi locuieşte într-o cameră mică dintr-o clădire abandonată unde şi-au găsit adăpost mai mulţi dependenţi de droguri. A fost închis de mai multe ori. De fiecare dată când a fost eliberat, a revenit la vechile obiceiuri. Este depresiv şi a încercat să se sinucidă de mai multe ori. Este politicos şi vorbăreţ. Când a fost întrebat care este visul său, a spus:”să las toate astea în urmă. Să mă întorc, să mă uit la locul ăsta şi să ştiu că nu voi mai fi nevoit niciodată să trăiesc aşa”.
Manny Quiles este un fost boxer la categoria uşoară. Este dependent de heroină şi locuia într-un adăpost pentru oamenii străzii. Cariera sa s-a încheiat după câteva accidentări care l-au făcut incapabil să privească, într-un punct fix, cu ochiul drept. Când Arnade l-a căutat, după câteva zile, să-i dea fotografia pe care i-o făcuse, a aflat că Manny fusese alungat din adăpost, fiind acuzat de furt. Nu l-a mai putut găsi.
Wayne îşi petrece timpul alături de Supreme, care s-a internat, între timp, într-un centru de dezintoxicare. Casa bunici sale s-a transformat în droguri. Drogurile i-au distrus sănătatea. A suferit, recent, un atac de cord din cauza drogurilor şi a fost nevoit să meargă singur la spital. Mâna sa dreaptă este desfigurată din cauza degerăturilor pe care le-a suferit într-o noapte geroasă, când, fiind drogat, a colectat fier vechi. Are nouă copii, iar unii dintre ei încearcă să-l ajute. „Sunt binecuvântat. Însă sunt aici. Mulţi au murit deja. Sunt binecuvântat. Cu toţii suntem binecuvântaţi”, a spus el.
Jose şi sora sa mai mică a fost crescuţi în Puerto Rico de către mama sa. Când avea 18 ani, sora sa, de şapte ani, a fost violată de către un vecin. Fiind capul familiei, n-a avut de ales. A fost închis 14 ani pentru tentativă de omor. În închisoare a început să se drogheze. După ce mama sa a murit, a emigrat în SUA. „Nu-mi place să fiu mizerabil şi să strâng gunoaie. Nimic nu e bine. Nimic.”
Eugene cerşeşte în faţa unei bodegi şi nu bea decât bere. Proprietarul bodegii a spus că „aş paria cu viaţa pentru Eugene, este cel mai cinstit om pe care-l cunosc”. Când a fost întrebat despre coroana de pe cap, Eugene a spus că o poartă pentru a arăta lumii că „părinţii mei sunt alături de mine, nişte suflete care trăiesc în inima mea”.
Joey a fost dat afară din casă de către logodnica sa, în urmă cu o lună, după ce a devenit alcoolic din cauza pierderii locului de muncă şi a problemelor familiale. Într-un adăpost din Manhattan, el a fost bătut şi jefuit de către celelalte persoane fără adăpost. Nu are nimic şi pe nimeni. Arnade i-a adus un sandwich, iar Joey l-a rugat să posteze fotografia pe Internet, sperând că logodnica sa îl va vedea.
Luis este din Mexic, nu are un adăpost şi munceşte cu ziua. Este dependent de heroină. Era vesel şi a insistat să fie fotografiat având pe cap o căciuliţă de Moş Crăciun. A fost de acord ca fotografia sa să devină publică: „cine ştie, poate familia mea din Mexic o va vedea”.
Rafael stătea în faţa unei staţii de autobuz şcolar. Pentru el, acela este un loc bun pentru a privi lumea. A imigrat din Guatemala în urmă cu 40 de ani. Vorbeşte fluent engleză, spaniolă şi japoneză.
