La aproape un an de la accidentul de la Fukushima, guvernul japonez face demersuri foarte costisitoare pentru a încerca să repopuleze zonele contaminate. Însă nu se ştie dacă aceste eforturi vor avea vreun rezultat, relateaza Washington Post.
În decembrie, guvernul japonez a declarat centrala stabilă şi a trecut la următoarea fază a planului – decontaminarea zonei pentru ca măcar o parte dintre cei 100.000 de rezidenţi să se poată întoarce.
Experţii care conduc proiectul plătit din bani guvernamentali nu pot garanta succesul. Ei afirmă că nu există niciun precedent pentru ce se încearcă în acest moment. Şi chiar dacă reuşesc, se naşte o nouă problemă care trebuie rezolvată – unde să depoziteze deşeurile radioactive strânse de-a lungul programului. Guvernul a alocat 14 miliarde de dolari până în martie 2014, pentru o curăţare care ar putea dura decenii.
Cum decurge „curăţarea” unei case
Muncitorii înlătură 5 centrimetri de la suprafaţa pământului contaminat, şi îl înlocuiesc cu pământ proaspăt. De la o singură casă se strâng 60 de tone de deşeuri. Însă incertitudinea se naşte la mai multe nivele. Spre exemplu, muncitorii nu ştiu sigur cum să măsoare cei 5 centimetrii sau ce să facă cu zăpada care s-a aşezat deasupra. „Ne lovim destul de des de situaţii pe care nu le găsim în manuale şi ne întrebăm dacă ceea ce facem este corect”, declară Takahiro Watanabe, unul dintre şefii de echipă. „Pentru siguranţă, am împachetat zăpada în saci”, continuă Watanabe.
Chimicalele se acumulează în pământ, plante şi pereţii exteriori ai clădirilor. Muncitorii încep prin spălarea sau tăierea copacilor şi strângerea frunzelor. Apoi spală zidurile cu un jet puternic. În final, înlocuiesc stratul de pămant de la suprafaţă cu unul nou.
Cele 60 de tone de deşeuri radioactive au fost strânse în saci impermeabili şi urmează să fie transportate de la casa decontaminată care se află în districtul Onami din Fukushima.
Ce declara autorităţile
Zona care se află pe o rază de 60 de kilometri de centrală poartă numele de „hot spot” şi are un grad mare de radioactivitate. Locuitorii din aşa numitele „hot spot” au fost încurajaţi, însă nu obligaţi să se mute. Însă o parte dintre rezidenţi au ales să rămână.
Cât timp va sta nivelul radiaţiilor scăzut după o asemenea decontaminare? Este foarte probabil ca muncitorii să se întoarcă la această locaţie. „Trebuie să continuăm decontaminarea”, declară Toshiaki Kusano, responsabil de gestionarea crizei din oraş. Există un plan pe 5 ani care poate fi extins.
Pentru cei evacuaţi, un mare pas poate fi făcut în următoarele săptămâni, când oficialităţile ar putea redeschide unele zone, în funcţie de nivelul de radiaţie.
O altă mentalitate faţă de Cernobîl
De-a lungul istoriei, numai în cazul exploziei de la Cernobîl a fost evacuat un număr atât de mare de oameni. Însă acolo zona a rămas izolată şi astăzi, la 26 de ani de la accident. ” Ei au abandonat locul”, a declarat ministrul Mediului, Goshi Hosono. „Noi nu vom renunţa. Terenul aparţine fiecărui sat, fiecărui cetăţean. Atât timp cât sunt oameni care vor să se întoarcă la casele lor, noi vom face tot posibilul să îi ajutăm”, a continuat demnitarul.
Chiar dacă decontaminarea se face în general în zonele mai puţin contaminate, guvernul a pornit, în decembrie, un program şi pentru cele cu un grad mai mare de radioactivitate. Marile companii locale au câştigat contracte guvernamentale pentru a experimenta diferite metode prin care să distrugă deşeurile obţinute.
„Este o mare eroare!”, a declarat un exepert la Japan Atomic Energy Agency. „Decontaminare înseamnă doar să mutăm deşeurile dintr-o parte în alta. Însă nu putem să scăpăm niciodată de ele definitiv”, încheie acesta. Unde vor fi depozitate cele 100 de milioane de metri cubi de deşeuri strânse, echivalentul a 80 de stadioane de fotbal, pare să fie problema care nu are încă o rezolvare.
