Spre deosebire de mulţi politicieni contemporani, Angelei Merkel nu îi place să îşi pună pe tapet viaţa privată. Ceea ce se ştie despre ea este că îi place să gătească prăjitura cu prune, să-şi facă singură cumpărăturile, că ascultă cu plăcere concerte de Wagner şi uneori face căţărări pe munte cu cel de-al doilea soţ al ei, scrie Daily Mail.
Dar, pe lângă toate acestea, Merkel ne dezvăluie foarte puţin despre ea în interviuri. O explicaţie poate fi faptul că refuză să vorbească despre ea din cauză că încă de mică a muncit deosebit de mult pentru a-şi atinge ţelurile. Convingerile şi determinarea sunt calităţile care au făcut-o să depăşească un trecut dificil într-o ţară sub dictatură pentru a deveni una din persoanele dominante din Europa şi una dintre femeile cele mai puternice din lume.
Una dintre anecdotele pe care îi place să le spună cu plăcere atunci când acordă interviuri este faptul că în urmă cu 22 de ani şi-a depus candidatura pentru un post la biroul de presă al Guvernului german, dar nu l-a obţinut pentru că, în urma examinării medicale, s-a dovedit că are tensiunea prea mare şi atunci s-a considerat că această slujbă ar putea fi prea stresantă pentru ea.
Atunci, s-a hotărât să devină politician şi a fost aleasă în parlamentul Germaniei reunificate, puţin mai târziu în acelaşi an. A fost începutul unei cariere fulminante, Angela Merkel ajungând, zece ani mai târziu să fie liderul partidului său şi, după alţi cinci ani, a ajuns să-şi conducă naţiunea.
„Trebuie să am grijă cu tensiunea”, a spus Merkel la un interviu televizat în urmă cu o lună, glumind pe seama acestei poveşti. „De atunci, am primit cele mai bune îngrijiri medicale”, a mai spus ea.
Pentru toate lucrurile pe care a reuşit să le obţină până acum, Merkel ştie că va rămâne în istorie pentru modul în care va reuşi să facă faţă crizei zonei euro. Şi astfel, toată lumea o cunoaşte pe Angela Merkel, crescută în epoca comunistă, încercând să salveze capitalismul şi mergând pe o sfoară subţire încercând să evite problemele economice, politice şi sociale.
Jurnaliştii britanici se întreabă ce cred compatrioţii săi despre ea. Profesorul universitar Wolfgang Stock, care este şi biograful ei, a spus că: „Nimeni nu o iubeşte, nimeni nu o adoră, dar este foarte respectată„. Alţii se dovedesc mult mai sceptici în legătură cu parcursul Angelei Merkel spre putere „Este asemenea lui Tony Blair, numai că fără principii„, remarcă unul dintre criticii partidului.
Copilăria, sub regimul comunist
Pentru a o înţelege mai bine pe „Doamna de Fier”, Daily Mail ne invită la o călătorie într-un mic oraş, de 13.000 de locuitori, numit Templin, din fosta Germanie de Est. Acesta este locul unde un pastor protestant, Horst Kasner, s-a mutat în 1957, împreună cu fiica sa Angela, care avea trei ani. Este locul unde ea încă mai are o casă, tocmai bună pentru weekendurile pe care vrea să le petreacă în linişte şi unde s-a întors în urmă cu câteva săptămâni pentru a-şi înmormânta tatăl.
În urma discuţiilor pe care jurnaliştii britanici le-au avut cu prietenii lui Merkel, colegii şi criticii acesteia, a reieşit că două elemente stau la baza succesului acesteia în politică: o copilărie dusă într-un regim despotic şi formarea ei ca om de ştiinţă.
Claudia Crawford, o fostă colegă de cabinet a lui Merkel care a fost de asemenea crescută în Germania de Est, a spus că: „Ştiu ce înseamnă să creşti într-un sistem nedemocratic, atât de nedrept încât nu poţi să asculţi muzica pe care o vrei sau să citeşti cărţile pe care le vrei. De aceea, am vrut să fac politică. Şi Angela la fel.”
Cu toate că este încă neclar cât de mult a simpatizat tatăl Angelei Merkel cu regimul comunist, ceea ce este evident este faptul că, deşi autorităţile statului ateu îi priveau pe protestanţi cu suspiciune, fiindcă era pastor, familia sa putea să se uite la televiziunile occidentale şi să citească ziare occidentale.
Kasner, un tată destul de rece după toate mărturisirile, i-a spus fiicei sale în mod constant că trebuie să fie cea mai bună dintre elevii de la şcoala locală din Templin. Astfel că Merkel a fost printre primii din clasa ei şi a învăţat chiar rusă, limba opresorilor, fapt ce i-a adus un premiu regional reprezentând o excursie la Moscova. Merkel a fost de asemenea membră a grupului socialist Tinerii germani liberi, pentru care organiza excursii.
Capacitatea de a-şi ascunde adevăratele gânduri, dobândită din copilăria într-o ţară unde copiii erau aşteptaţi să informeze autorităţile dacă simt că părinţii lor înceracă să le sfideze, i-a permis să îşi construiască o carieră ca om de ştiinţă, fără a se înrola în Partidul Comunist, după ce a terminat de studiat fizica la Universitatea din Leipzig.
În vremea studenţiei, l-a cunoscut pe Ulrich Merkel, coleg cu ea la Universitate, iar la 23 de ani, în 1977, cei doi s-au căsătorit. După aceea, s-au mutat la Berlin, dar relaţia lor nu a durat. „Poate suna prosteşte, dar nu am abordat căsătoria cu cantitatea necesară de seriozitate”, mărturisea Merkel mai târziu. Dar până la pronunţarea divorţului lor, în 1982, l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină cel de-al doilea soţ, chimist, la rândul său.
Ascensiunea politică
Prima experienţă legată de politică pe care a avut-o Merkel a fost la vârsta de 35 de ani, atunci când s-a alăturat unei mişcări care lupta pentru drepturi civile, cu numai câteva săptămâni înainte de căderea Zidului Berlinului. Când acest grup a devenit Uniunea Creştin-Democrată (CDU), partidul conservator al cancelarului Helmut Kohl, a devenit membră de partid. Repede, Kohl a devenit mentorul său şi a promovat-o în rândurile guvernului şi ale partidului.
Ceea ce a fost considerat de unii drept trădare, a venit în urmă cu 11 ani când Kohl a fost implicat într-un scandal legat de nişte fonduri, deşi adversarii partidului se fereau să dea o replică fermă, Merkel a scris o pagină într-un cotidian german conservator, cerându-i demisia.
De când este cancelar, din 2005, şi-a consolidat în mod constant puterea atât în sânul partidului cât şi în ţară. Este o social-liberală, şi se spune că s-ar fi căsătorit cu Joachim Sauer, în 1998, numai în urma presiunilor partidului, îngrijorat de coabitarea celor doi, fiind un suporter fervent al egalităţii între bărbaţi şi femei, a promovat idei legate de grădiniţele de stat care era foarte nepopulare în rândul conservatorilor din partidul său.
„Dacă sunt probleme, ea le va rezolva„, spune unul dintre susţinătorii săi. Cu toate acestea, cei din estul Germaniei o consideră ca fiind o trădătoare fiindcă „o văd ca făcând parte dintr-un sistem capitalist şi o văd ca fiind de neînduplecat când vine vorba de şomaj şi de bani acordaţi săracilor”, spune Matthias Matussek, un autor şi comentator foarte cunoscut.
