Formatia de origine roma „Taraf de Metropulitana”, care a trecut de la nunti in Romania la „concerte” pe linia B a metroului din Roma, se numara printre protagonistii cartii lui Federico del Sordo. Este vorba de un grup care si-a institutionalizat intr-un fel crezul nomad, printr-o serie de imprimari discografice (Next Stop Colosseo), cateva turnee in afara capitalei si reglementarea fiscala care, „le folosesc ca „passpartout” pentru a obtine permise de sedere si credibilitate in relatia cu autoritatile”. Marian, instrumentistul de la tambal, a explicat ca grupul a inceput sa cante pe linia B a metroului din Roma. Instrumentele sunt acordeonul, contrabasul, tambalul si vioara. Ulterior, taraful a inceput sa fie chemat si la sarbatori de catre prieteni italieni.
In ce priveste repertoriul, acesta este romanesc, de tip hora si sarba, dar cuprinde si swing si muzica napoletana, pentru a adopta „standardele internationale”. Era singurul mod de a trezi interesul pasagerilor distrati din metrou.
Dupa ce au cunoscut mai bine publicul italian, instrumentistii si-au dat seama ca tocmai cantecele romanesti traditionale trebuiau adaptate, modificate. Marian este convins ca pentru a atrage atentia oamenilor de pe strada este mai important sa cunosti unele trucuri spectaculoase decat sa canti bine. Tehnica contrabasului este cea care atrage cel mai mult publicul italian, dar si acordeonul si vioara. Tambalul, in schimb, este atat de nou in Italia incat italienii se simt aproape obligati sa se opreasca pentru a-l vedea de aproape.
Instrumentistul a mentionat ca grupul intampina adesea dificultati din partea fortelor de ordine, care il amendeaza, si s-a declarat nemultumit ca „nu exista respect pentru cei care fac muzica pe strada”.
Creează un cont
Bine ati venit! înregistrați-vă pentru un cont
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
