"Dar noteaza-n cartea vremii filosoful proletar:
Greve, sange, nebunie, foame, planset mondial!" G. Bacovia
L-ati uitat pe Bacovia? Veti avea ocazia sa recitati in gand versurile de mai sus. Caci de asta data e grav, si nu o afirma neaparat filosofii "proletari", care nici nu mai exista. In intreaga Africa bate un vant de foamete, ca pe vremea marilor catastrofe din trecut. Graul, orzul, orezul, laptele si alte produse de prima necesitate incep sa lipseasca repetat, silind guvernele sa ia masuri de urgenta care le apasa greu bugetele. Pomparea dementa de dolari in barilul de petrol, justificata doar de speculatii financiare la scara mondiala, a urcat pe alocuri – in aceeasi Africa – cu trei sute de procente preturile la unele produse bazice, sporindu-le aberant si in sfera occidentala. Painea incepe sa lipseasca in Egipt, unde se sta dis-de-dimineata la coada pentru niste lipii, ca pe vremea genialului carpatin. Lihnitii de foame se revolta in Coasta de Fildes, in Burkina Faso, in Senegal sau in Mauritania, si s-ar putea sa fie doar inceputul unor nemultumiri care dau peste margine. Sigur, totul pare ca se petrece undeva in afara cercului abundentei nord-continentale.
De ce sa ne facem griji, oricum africanii au mancat dintotdeauna foarte putin!? Iata insa ca si economia statelor occidentale da semne de panica fara precedent. Nu lipsesc inca alimentele de baza, dar ele au devenit atat de scumpe incat se constata o pauperizare grava a paturilor mijlocii din intreaga Europa. La ora de inchidere a marilor magazine pot fi zariti oameni demni, salariati cu o oarecare stabilitate, asteptand distribuirea produselor perisabile. N-am crezut ca voi vedea la Paris pelerinajul discret al unor modesti salariati spre magazinele marginase care practica reduceri substantiale de pret la limita datei de expirare. Nu e chiar foametea din Romania cunoscutelor decenii, dar pentru anumite categorii salariale diferenta nici nu este prea mare.
Contrastul e cu atat mai grav cu cat delirul consumist al celor inca neatinsi de recesiune sporeste proportional. Se credea, pana nu demult, ca laptele, untul si mierea vor fi intotdeauna excedentare, ieftine, deja stocate in munti de rezerve, cel putin in Occident. Iata ca primele modificari de clima au spulberat iluzoria bunastare. Iar daca omenirea va continua sa emita in atmosfera peste nivelul primejdios deja atins (peste 385 de particule de bioxid de carbon la milionul de particule), putem fi siguri ca ciclul fenomenelor de clima se va da cu totul peste cap, spun specialistii. Practic, va trebui sa ne oprim pentru multa vreme sa mai ardem resursele noastre fosile. Cine sa asculte, cata vreme mai sunt imense zacaminte de petrol si carbune sau uriase paduri? Marile temple ale finantei, adulatele banci, se darama si ele ca niste castele de carti, cumparate pe mai nimic de speculantii mondializarii. Circuitul valorilor financiare, tehnica speculatiilor supraetajate care nu mai au nici un contact cu productia sau cu econmia reala, loviturile sub centura pe care si le aplica rechinii din institutiile specializate risca sa tranteasca la pamant intreg sistemul. Pana si noul presedinte al Fondului Monetar International e de parere ca puterea politica ar trebui sa intervina pentru a pune ordine in regula jocului.
Dar care guvern "mondial" sa mai aiba o asemenea competenta, atata autoritate si clarviziune cat sa poata opri caruta ce se rostogoleste deja pe panta? Se credea pana acum ca noile locomotive ale economiei mondiale, India si China, au destula putere pentru a trage dupa ele batranele state postindustriale, intrate deja in recesiune. Dar s-ar putea sa fie si ele afectate la primul val de panica cu adevarat mondiala. Sistemul creditelor care crediteaza credite pentru a credita alte credite putin credibile risca sa se spulbere la primul val de panica ce ar atinge cu adevarat simbolurile de baza ale sistemului. In primul rand, increderea in aceasta fictiune care se numeste moneda. Fictiune de economie speculativa ce da impresia ca leviteaza ca insula suprarealista dintr-un tablou de Magritte sau precum cetatea cucilor din nori – daca e sa ne amintim si de rasul caustic al lui Aristofan.
