Sibienii s-au bucurat de cel mai important festival de teatru din Europa de Est.
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a încheiat aseară la fel cum a început, en-fanfare. Sibiul a dovedit că are un public excelent de teatru. Pe lângă numeroşii invitaţi de seamă, critici şi iubitori de teatru, spectacolele de anul acesta s-au jucat cu sălile parcă mai pline ca niciodată. Zile în şir, în timpul săptămânii – nu în weekend -, miercurea şi joia seara spre exemplu, sala de peste 700 de locuri de la Casa de Cultură a Sindicatelor a fost plină-ochi de iubitori de teatru şi dans. Cei mai mulţi dintre ei au fost plătitori de bilete. La marile spectacole invitate şi ţinute la sediul Teatrului „Radu Stanca” sau la Simerom biletele s-au epuizat, în multe cazuri, cu mult timp înainte ca festivalul să înceapă. Până şi la Cisnădioara a fost greu să prinzi un loc. „Până acum avem toate biletele vândute la toate spectacolele, inclusiv la Cisnădioara. Sunt zeci şi zeci de persoane pe care încă, le mai putem primi să vadă spectacolele în picioare. Spun încă pentru că în Vest pompierul este suveran în sala de spectacole”, spunea în urmă cu câteva zile Constantin Chiriac.
Spectacole deosebite
Au fost câteva spectacole cu totul deosebite şi o şansă unică pentru publicul de teatru din România. Odin Teatret din Danemarca, cu spectacolele reputatului regizor italian Eugenio Barba: „Închisoarea de oase” şi „Odă progresului”; Schaus-pielhaus Zürich, din Elveţia, împreună cu Teatro Garibaldi di Palermo şi Bart Production s.à.r.l. au venit cu Peter Brook şi „Întrebările” lui; sunt doar câteva exemple de teatru la cel mai înalt nivel. Atmosfera de festival în tot Sibiul, proiectele de viitor înfiripate ce vor deveni spectacole la Sibiu peste câţiva ani, spectacolele de stradă mult mai reuşite ca în alţi ani, şi multe altele, au fost atuurile ediţiei din acest an a festivalului.
Prea multe bilete vândute
Pe de altă parte, sistemul de acces la spectacole nu a fost ideal. Au fost destui plătitori de bilete care au rămas pe dinafară la spectacole sau au aşteptat la cozi prea lungi, care depăşeau în mod evident capacitatea sălii. Faptul că apare de la an la an o diferenţă tot mai pronunţată între spectacolele indoor şi cele de stradă face o notă discordantă în sânul festivalului. Apare senzaţia că sunt două festivaluri, unul de teatru şi unul pentru trecători. Totuşi, titlul de festival îl dă atmosfera din oraş. De asemenea, mulţi sibieni şi turişti veniţi din toate colţurile lumii şi-ar fi dorit să vadă spectacolele mari şi importante.
