Ancheta poliţiei franceze, care a debutat la începutul anului 2012 în regiunea Lille, a permis depistarea unei organizaţii criminale internaţionale axată în jurul unui clan care cumpăra şi găzduia tinere fete, toate majore, în vederea furturilor. Hoaţele experte erau achiziţionate de la familiile lor din Serbia, în cadrul unui pseudo-mariaj, şi apoi erau vândute pentru a forma echipe. Era un soi de piaţă a hoaţelor, cu o evoluţie a preţurilor, explică locotenent-colonel Eric Matyn, comandantul Secţiei Cercetări a Jandarmeriei din Lille. Dacă hoaţa era bună în meseria ei, preţul era de 40.000 euro şi suma putea ajunge la 70.000 dacă ea realiza obiectivele stabilite. „Dacă hoaţa era reperată, clanul o retrăgea şi o ţinea două-trei luni la adăpost într-o casă anume, înainte de a fi repusă din nou în circuit sau revândută în alte ţări din Europa, în special Spania”. Multe dintre ele erau supuse la violenţe fizice, iar paşaportul le era confiscat. Cumpărate de un clan criminal din mediul ţigănesc, erau aduse în Franţa pentru a devaliza – au fost sute de astfel de obiective – reşedinţe principale sau secundare. În timpul operaţiunii, la care au participat 90 de militari cu sprijinul Europol, au fost arestate 16 persoane, 12 în Franţa, trei în Belgia şi una în Germania, şi alte trei fac obiectul unor mandate europene de arest. Percheziţiile cu detectoare de metale au permis descoperirea în ascunzători speciale a mii de bijuterii reprezentând peste 12 kg de aur, 200 ceasuri de lux, dar şi mantouri de vizon, arme şi bani lichizi. De asemenea, au fost confiscate şi vehicule de lux de mare putere.
Clanul românilor
Pamela N, 21 de ani, o sârboaică născută la Köln, a recunoscut la anchetă că a fost vândută de tatăl ei contra sumei de 65.000 euro unui „patriarh” care apela la experienţa ei în furturi prin efracţie. Jelena J, 20 de ani, a fost cumpărată şi ea pentru talentele de escaladare a clădirilor de un clan din România. Ancheta a stabilit că acest clan este la originea a peste o mie de furturi în domeniul artei. Fără martori, fără să lase urme. Ascunşi în apartamente sociale, aceşti „ordonatori”, foarte prudenţi, nu vorbeau decât ţigăneşte, dar au fost trădaţi de pasiunea pentru maşini, în special Mercedes sau BMW-uri, parcate în decor. Obiectele furate, de valori colosale, convergeau de la ei spre un bijutier din Anvers.
