Este cert acum de ce Mircea Geoana a ezitat cateva zile sa-si recunoasca infrangerea, din moment ce numararea voturilor il dadea castigator pe Traian Basescu. Pesedistului i-a fost teama ca, daca iese in public si spune ca a pierdut prezidentialele, in conditiile unei sustineri masive, nu va mai avea trai bun cu dusmanii politici din PSD, care nu au fost de acord cu aceasta candidatura. Impins de la spate de staff-ul de campanie cu scopul vadit de a crea o atmosfera de lupta pe viata si pe moarte, Geoana a continuat sa creada ca un naiv ca rezultatul scrutinului din 6 decembrie mai poate fi schimbat in favoarea lui prin contestarea rezultatului la Haga si la Venetia (sic!), chiar si dupa ce Curtea Constitutionala se pronunta.
In acel moment, parea ca nimic nu mai are sens pentru candidatul de pe locul doi, decat actiunea de a demonstra, fie si cu ajutorul unei comisii parlamentare exceptionale de investigatii pe care o cere insistent, faptul ca alegerile au fost castigate de Traian Basescu printr-o frauda premeditata coordonata de PDL. Mircea Geoana a reclamat presupusa ilegalitate si dupa ce a primit un raspuns nefavorabil la solicitarea privind verificarea voturilor nule din tara si strainatate, in urma careia a vazut ca diferenta fata de contracandidatul sau a crescut cu 273 de voturi. A motivat ca detine alte dovezi de frauda, descoperite cu ajutorul lui Dragnea si al lui Vanghelie, care trebuie musai sa fie analizate de judecatori pentru a se face dreptate. Va poate lamuri interventia facuta luni la pranz privind expertizarea grafologica a declaratiilor pe proprie raspundere si compararea tuturor CNP-urilor din sectiile speciale cu sectiile obisnuite.
Opera sa de contestare s-a oprit insa brusc o data cu validarea alegerilor de catre CC. La numai cateva ore de la comunicatul BEC si imediat dupa verdictul dat de judecatorii Curtii, Geoana, aproape daramat, s-a decis sa anunte incheierea ultimei faze a campaniei pentru Cotroceni prin recunoasterea victoriei lui Basescu. Am vazut in Geoana un om infrant, obosit si dezamagit, incapabil sa tina pasul cu o competitie electorala dura pe parcursul careia a facut cateva greseli greu de trecut cu vederea inclusiv de catre cei din PSD. Comportamentul de robot politic, condus din spate de indivizi compromisi moral, a facut din Mircea Geoana un politician aflat la dispozitia unora din afara partidului. De aici si nemultumirea unor pesedisti, care cer demisia liderului si alegerea unui nou presedinte PSD. Aruncand o privire asupra strategiei candidatului Geoana, constat ca teza fraudei a fost singurul obiectiv in lupta cu detronarea lui Basescu.
In timp ce alte partide faceau calcule pentru viitoarea guvernare, PSD nu a stiut decat sa faca presiuni asupra BEC si CC, in conditiile in care la sediul din Bd. Kiseleff se recunostea ca alegerile au fost pierdute. Nu s-a vazut nici un gest politic in masura sa sustina ideea ca pe Geoana, in calitate de sef de partid, il preocupa deopotriva si o eventuala participare la guvernare intr-o formula noua. Aceasta lipsa de viziune a dat impresia ca actuala conducere pesedista este incapabila sa depaseasca momentul infrangerii totale, cu exceptia unor baroni din teritoriu, mult mai lucizi decat Dragnea, Vanghelie sau Nica. S-a observat insa o alta atitudine, mai matura, la PNL, partid care a facut imediat pasul inainte printr-un gest de evadare din teritoriul planurilor lui Mircea Geoana, care s-au dovedit catastrofale si periculoase. Facand aceste constatari, se cuvine, asadar, sa ne intrebam ce sanse mai au aceste doua partide sa ramana in zona puterii, in conditiile in care PDL vrea sa stea in capul mesei? Raspunsul este unul singur: nici una.
PSD este impins sa mearga in opozitie chiar de catre liderii lui de astazi. Demersul referitor la anchetarea fraudei cu ajutorul unei comisii parlamentare nu va opri prabusirea lui Mircea Geoana in interiorul partidului. O data cu el vor fi trecuti pe linie moarta si acei oameni care, ca urmare a urii impotriva "dictatorului" Basescu, l-au impins sa faca greseli absurde pentru un politician cu pretentii la sefia statului. Situatia PSD este una tragica, iar de reformare nu va scapa. Probabil, in primavara, la Congresul Extraordinar, viata politica in acest partid va suferi unele modificari. Una dintre ele poate fi renuntarea la serviciile lui Mircea Geoana. Unii cer ca el sa plece imediat. Cat priveste PNL, situatia se poate complica daca Crin Antonescu intra la negocieri pentru guvernare cu pretentii impuse de pe pozitii de forta. Din punct de vedere psihologic, liberalii vor sa arate ca fara ei la timona nu poate exista un guvern in masura sa scoata tara din criza in conditii de securitate maxima.
Nu dau semne clare ca i-ar interesa o guvernare cu PDL, fapt pentru care pun conditii aspre, la fel ca in 2008, din cauza carora atunci au ajuns pe banca opozitiei, in timp ce pesedistii au intrat nesperat in Palatul Victoria. Antonescu sustine insa ca vrea sa faca un alt gen de politica, diferita de cea a lui Basescu, fara derogare de la principii si legi interioare, apreciate de electorat, dar uita ca s-a combinat intre cele doua tururi de scrutin cu unii ca Hrebenciuc, Vanghelie, Dragnea si Iliescu pentru ca Geoana sa iasa presedinte, politicieni incompatibili cu tezele reformiste ale liberalismului.
Acum spune ca nu vrea "sa se combine" cu Videanu, Berceanu, Boc sau Pogea, una dintre conditiile cerute PDL pentru a incepe negocierile pentru noul guvern, care, in opinia lui Antonescu, ar trebui sa fie condus de el sau de o persoana nesupusa lui Basescu. Ii vedeti pe cei din PDL in stare sa-i cedeze de bunavoie postul de premier lui Crin Antonescu dupa ce Basescu a castigat alegerile, iar conditiile formarii unei majoritati fara PNL sa fie aproape indeplinite? Ma tem ca nu.
