Volumele trilogiei „Millennium” a autorului suedez Stieg Larsson publicate postum au dat naştere unei adevărate isterii în întreaga lume. Teoria conspiraţiei învăluie atât moartea autorului, cât şi paternitatea lucrărilor sale.
Aşa cum şade bine unui best seller poliţist, tot ce înconjoară seria Millennium este învâluit în mister. Fanii nu se sfiesc să spună că autorul ar fi fost ucis de cine ştie ce agenţii secrete (deşi a murit în ruma unui atac de cord), în timp ce cronicari respectabili se îndoiesc de faptul că necunoscutul Stieg Larsson ar fi cu adevărat scriitorul acestor cărţi-fenomen. Între timp, editorii exploatează orice zvon şi continuă să vândă cele trei volume ale seriei în cantităţi năucitoare. Se pare că cifra se ridică la 28 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume. În România, cărţile lui Stieg Larsson au apărut la Editura Trei şi s-au vândut în 100.000 de exemplare, o cifră uriaşă pentru piaţa românească de carte.
Într-un articol recent din The New York Times se vorbeşte despre febra care i-a cuprins pe americani la apariţia ultimului volum al trilogiei, tradus la noi conform titlului original, „Castelul din nori s-a sfărâmat”, iar în State cu denumirea mai comercială „Fata care a distrus cuibul de viespi”. „Dacă nu punem la socoteală „Harry Potter”, americanii nu au mai fost atât de nerăbdători să cumpere o carte din 1840 când au invadat docurile din New York în aşteptarea vaporului care aducea din Anglia romanului lui Charles Dickens „Vechiul magazin de curiozităţi”, se spune în articolul din The New York Times semnat de Charles McGrath. Trilogia „Millennium” a fost şi lectura favorită a europenilor, fiind cea mai bine vândută lucrare în Franţa, Spania, Suedia, Olanda şi Marea Britanie cu mult înainte ca americanii să afle de existenţa ei. Până şi în România, ultimul volum al trilogiei a apărut în 2009, pe când în State, acesta a intrat în librării de-abia în această lună.
Comunist sărac în viaţă, milionar post mortem
Stieg Larsson a murit în 2004, la vârsta de 50 de ani, iar primul volum al seriei a văzut lumina tiparului în 2005. Editorul său suedez, Eva Gedin, de la editura Norstedts, a declarat că a avut mari temeri că un titlu al unui autor complet necunoscut se va vinde şi că îşi stabilise drept ţintă optimistă să vândă 20.000 de exemplare, dar ar fi fost destul de bine şi dacă suedezii ar fi cumpărat jumătate din numărul propus. Nimeni nu şi-a imaginat vreo clipă succesul fulminat de care avea să se bucure acest „no name”. Cunoscuţii au păreri împărţite în ceea ce priveşte scrierile lui Larsson. Unii spun că el nu a avut niciodată ambiţii literare, ba, chiar, mai mult decât atât, că nu ar fi avut de fapt nici un strop de talent. Anders Hellber, care a fost coleg cu Larsson în anii ’80 la agenţia de presă Tidningarnas Telegrambyra a declarat că acestuia îi era teribil de greu să redacteze până şi o ştire mică şi că cerea mereu sfatul şi ajutorul colegilor. „Sigur că între titmp, şi-ar mai fi putut îmbunătăţi stilul, dar literatura necesită talent, ceea ce Stieg nu avea cu siguranţă. Nu poţi lua orice om de pe stradă şi să-l transformi peste noapte în scriitor de geniu,” a mai spus jurnalistul. Pe de altă parte, cel mai bun prieten al lui Larsson, Mikael Ekman, îşi aminteşte că într-o noapte din 2001, a avut o discuţie interesantă cu acesta: „Băusem cam mult whiskey şi, dintr-odată, Stieg a început să-mi spună că atunci când va fi prea bătrân pentru a mai munci în presă va scrie câteva cărţi şi va deveni milionar. Bineînţeles că am râs de el şi i-am spus că e nebun”, îşi aminteşte prietenul său.
Testament în favoarea Ligii Muncitorilor Comunişti
Iubita scriitorului, Eva Gabrielsson, a declarat că Larsson nu s-a îndoit niciodată de valoarea scrierilor sale şi nu a avut nici o reţinere în a scrie în ciuda faptului că nu avea experienţă literară. „El avea în cap o serie de 10 cărţi. Vânzarea primelor trei avea să ne asigure o bătrâneţe liniştită, iar banii proveniţi din restul de 7 cărţi ne hotărâserăm deja să-i donăm în scopuri caritabile”, a mai spus Eva Gabrielsson. Socialist în opinii (a fost editorul unei publicaţii de orientare troţchistă) Larsson a scris chiar un testament în care îşi lăsa toţi banii Ligii Muncitorilor Comunişti pentru care activase în tinereţe. Dar pentru că documentul nu avea şi semnătura unui martor, nu a fost considerat valid de către legea suedeză. Ba mai mult, pentru că nu era căsătorit cu Eva Gabrielsson, aceasta nu a beneficiat de nici un cent din milioanele de euro câştigate din vânzarea trilogiei. Toţi banii au revenit tatălui şi fratelui lui Larsson care s-au trezit peste noapte putred de bogaţi. Eva Gabrielsson se judecă de ani buni cu moştenitorii de drept ai iubitului său, dar fără succes.
Ea are însă asigurate bătrâneţile pentru că este în posesia unei a patra cărţi a lui Larsson care este însă, din păcate, neterminată. Lumea literară o suspectează tocmai pe Eva Gabrielsson ca fiind adevărata autoare a scrierilor lui Larsson. Ea însăşi nu a negat niciodată această ipoteză, dând răspunsuri destul de evazive presei când a fost întrebată despre acest lucru. Ea a recunoscut că Larsson îi cerea părerea asupra scriiturii sale şi asupra modului în care avea să evolueze acţiunea. „Este cert că el a scris acele cărţi, dar că el este autorul e un mod cam simplist de a lega lucrurile”, a declarat Eva Gabrielsson inflamând astfel şi mai mult spiritele. De altfel, răspândirea zvonurilor şi a speculaţiilor a devenit o industrie în sine în Suedia, presa având zilnic o pâine bună de mâncat de pe urma misterului care învăluie cărţile lui Stieg Larsson. Chiar şi persoana autorului este o permanentă sursă de fascinaţie pentru fanii săi care îl eroizează post mortem.
Anarhist, activist comunist într-o facţiune de extremă stânga, el se afla, se pare, în vizorul serviciilor secrete suedeze. Eva Gabrielsson a declarat că singurul motiv pentru care cei doi nu s-au căsătorit era acela că lgea îi obliga pe viitorii soţi să-şi declare adresa, şi că Larsson refuza să spună autorităţilor unde locuieşte. Cuplul îşi schimba adeseori locuinţa de teama poliţiei şi a serviciilor secrete. Nu se ştie cât adevăr este în aceste afirmaţii, dar ele s-au dovedit o inteligentă mişcare de marketing. De la statutul de „inamic” al statului la cel de „victimă” a agenţiilor secrete nu a fost decât un pas pe care fanii l-au făcut cu voioşie. Cititorii lui Larsson nici nu concep ca idolul lor să fi murit de moarte bună şi faptul că autorul trilogiei poliţiste „Millennium” ar fi murit asasinat a ridicat vânzările până la cifre năucitoare.
Filmul suedez „Fata cu un dragon tatuat” va avea premiera în România pe 9 iulie.
În România, cărţile lui Stieg Larsson au apărut la Editura Trei şi s-au vândut în 100.000 de exemplare, o cifră uriaşă pentru piaţa românească de carte.
