Semnalam intr-o informatie publicata in numerele noastre anterioare faptul ca la Galeria Uniunii Artistilor Plastici (UAP) din Cluj-Napoca expun, in premiera, doua artiste: pictorita Anda Silaghi, clujeanca, si Victory Geutskens din Olanda. Asa cum am promis, iata, revenim acum cu doua interviuri pe care artistele au avut amabilitatea sa ni le acorde.
Reporter: D-soara Anda Silaghi, sunteti, am aflat, la prima dvs. explozitie personala, nu?
A. S.: Da, si de aceea, recunosc, la vernisaj am fost foarte emotionata. Sunt absolventa a, pe atunci, Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andeescu” din Cluj-Napoca, oras in care locuiesc de mai multi ani cu parintii, nascuta fiind la Baia Mare. La Academie i-am avut profesori pe cunoscutii pictori Ioan Sbarciu, actualul rector al Universitatii de Arta si Design, si Ioan Muresan. Cei doi m-au ajutat sa-mi perfectionez arta de a picta si sa intru in intimitatea tehnicilor desenului si a cromaticii. Aceasta, dupa ce anterior am absolvit Liceul de Arta din Cluj-Napoca, unde am facut primii pasi spre a-mi desavarsi talentul nativ pe care credeam ca-l am, data fiind atractia de mica spre desen.
R: Ati expus la Cluj, in aceasta premiera „personala”, o suita de tablouri de mare frumusete pe care le-ati intitulat „Dictatorul” Ð „un episod istoric tenebros, o traire fara noima si un sfarsit tragic”, spuneti dvs. in pliantul editat, sau „Visul unei umbre” Ð „o tema romantica unde visul se confunda cu realitatea, dorinta cu suferinta si bucuria cu drama”, cum caracterizati aceasta lucrare; sau „Vijelia” Ð „o framantare launtrica, un torent de lacrimi sufletesti” Ð definiti tabloul respectiv etc. De fapt, ce vreti sa le transmiteti iubitorilor frumosului concentrat in tablourile dvs.?
A. S.: – Aidoma lui Tuculescu, adesea se regaseste in lucrarile mele un alfabet simbolic propriu, doar ca exprimarea este a mea legata mai mult de evenimente cotidiene cum ar fi cele sociale, sau legate de fenomenele naturii si mai putin de obiceiuri populare (vezi mastile). Ochiul pentru mine reprezinta lumea, o lume a mea cu luminile si umbrele ei. Ochiul imi arata luminile inimii, luminile sufletului sau lumina spirituala. De pilda, „Geneza” este o lucrare in care ma regasesc cel mai bine atat tehnic, cat si cromatic. Tema ei este preocuparea inceputului cu bing-bangul, tema aparitiei vietii si transcedentalului… Copacul are radacinile in cer. Este o tema dramatica in care gasim o lume intoarsa cu valorile, preocu-parile si aspiratiile ei. Imaginile din lucrarile mele nu apartin unui cadru, ele ies din context dand frau liber privitorului sa continue singur formele expuse prin propria imaginatie.
Victory Geutskens Ð Olanda
R: Expuneti la Cluj vitralii si lampi stil „Tiffanyi”. Cine sunteti de fapt dvs.?
V. G.: Sunt o romanca din Orsova, plecata prin casatorie, dupa Revolutie, in nordul Olandei, unde este casa familiei mele de acum. Dar intoarsa in Romania, unde-mi sunt radacinile natale.
R.: Ati venit numai pentru aceasta expozitie?
V. G.: Nu. Am venit pentru mult mai mult. Am venit sa ma stabilesc pentru o perioada in tara mea natala cu gandul sa organizez si aici o scoala de vitralii si sticla „Tiffanyi”, arta pe care eu mi-am insusit-o urmand, la randul meu, timp de peste doi ani, o scoala de acest fel in Olanda, Scoala „Tonny Pieterse”, dupa numele proprietarei ei.
R.: Si unde doriti sa infiintati aceasta scoala?
V. G.: La Micesti, langa Alba Iulia, unde am si inceput constructia unei case intr-un loc minunat, la liziera unei paduri. Aici va fi locuinta mea, dar si scoala, unde voi primi 6-7 copii, ea urmand sa fie deschisa in primavara.
R.: De unde pasiunea pentru vitralii la Ð pe atunci Ð o fetiscana din Orsova?
V. G.: De la o vizita la Castelul Peles, facuta cu o familie de elvetieni veniti in vizita in Romania imediat dupa Revolutie. Atunci mi-a intrat in cap ideea sa fac vitralii. Si iara, ajungand prin casatorie in Olanda, am avut surpriza sa vad geamurile a numeroase case impodobite cu vitralii, care, prin desen si culoarea modelului adoptat, infrumuseteaza mult locuinta respectiva. M-am interesat si am ajuns la scoala de care v-am vorbit.
R.: Ce sunt vitraliile, de fapt, ca arta si tehnica? Si ce sunt sticlele de tip „Tiffanyi”?
V. G.: Sunt rezultatul montarii unor sticle speciale, de regula facute manual, pentru a le asigura o calitate superioara, imbinate cu plumb. De regula, vitraliile, datorita imbinarii cu plumb, se monteaza in afara. Pentru interioare, lampile sau paravanele sunt montate cu o inventie ce poarta numele autorului ei, americanul Tiffanyi.
Vreau sa devin promotoarea propagarii acestei arte si-n Romania si de aceea acum caut si un producator de sticla corespunzatoare acestei tehnici. Deci, curand, veti mai auzi de mine, si iata, de Micesti, ce poare deveni primul centru de raspadire a vitraliilor in tara noastra”.
