Un post privat de televiziune a difuzat de curand ultimul film al unui foarte recent uns senator. Nu discutam valoarea productiei asupra careia s-au pronuntat nu de foarte multa vreme criticii de specialitate. Am dori insa sa ne referim la ceea ce reprezinta falsul grosolan ca metoda eficace a dezinformarii. Despre ce e vorba? Filmul cu pricina, al carui titlu nici nu-l pomenesc, debuteaza cu o secventa pretins decupata din temnitele comuniste, aceasta in anul Domnului 1960, locul de desfasurare, penitenciarul din Fagaras. Deoarece toti gardienii de acolo in frunte cu mai-marii lor se cam plictiseau, nu au gasit altceva mai bun de facut pentru a-si trece vremea decat organizarea unei rulete rusesti. Pentru aceasta luau cate un detinut caruia ii promiteau conditii de trai mai bune si-l puneau in fata riscului. Mai intai nefericitul tragea, avand un singur glonte in butoiasul revolverului. Daca scapa, mai era introdus un glonte. si inca unul. si inca unul.
Intre timp, intr-o stare de maxima surescitare, caraliii faceau pariuri, isi jucau solda pe mai multe luni, in functie de alegerea facuta. Va mai avea omul noroc sau la urmatoarea incercare acesta il va parasi si-si va zbura creierii?
Evident, fictiunea are legile ei, mai corect spus, libertate deplina. Altfel spus, regizorul, care e si coscenaristul peliculei, putea sa imagineze orice pentru a face filmul cat mai convingator. Avem doar de-a face cu un film artistic, si nu cu unul documentar. Numai ca in cazul de fata, prin falsul propus – fiindca s-au petrecut in Gulagul comunist neinchipuite orori si atrocitati, dar ruleta ruseasca nu – insasi verosimilitatea ca principiu fundamental al fictiunii are grav de suferit. Senzatia de nefiresc determinata asadar de un fals documentar grosolan arunca filmul in derizoriu. Aceasta nu e o judecata de ordin estetic, de care am spus ca ma feresc.
Problema e alta. Prin creatia sa cu un puternic caracter comercial, proaspatul senator PSD nu face altceva decat sa puna sub semnul indoielii si chiar al neautenticitatii multe din cele dezvaluite despre sistemul de represiune comunist. Oamenii ajung sa nu mai creada in nimic vazand circul adus pe ecran. Marturiile cutremuratoare ale unor persoane, dintre care unele mai traiesc, sunt terfelite de acest fals incredibil. Autorul nostru nu dovedeste nici un pic de sensibilitate fata de suferinta reala a generatiilor de detinuti politici, care, tocmai fiindca a fost reala, poate fi transfigurata artistic, ci, comod si satisfacut, utilizeaza clisee de larga circulatie, dovedindu-ne ca are macar o bruma de cultura cinematografica, de vreme ce ruleta ruseasca din filmul sau e copiata fara perdea din pelicula lui Michael Cimino, Vanatorul de cerbi (Deer hunter), cu De Niro si Cristopher Walken in rolurile principale. Dar am promis ca nu facem aprecieri.
E greu de gasit o explicatie pentru alegerea facuta de postul privat de televiziune. Nu mai bine ne oferea o productie americaneasca, desene animate pentru adulti care nici nu induioseaza, nici nu inspaimanta si ne lasa reci de la inceput pana la sfarsit? De ce a tinut sa promoveze Falsul tocmai intr-o tara intoxicata si devitalizata?
Au fost si sarbatorile cu toata aura lor stridenta, am intrat si in cartea recordurilor prin realizarea celui mai lung carnat din lume, avem un guvern de manechine si un premier precum seful unei case de moda care-si prezinta creatia de sezon, doar filmul cu pricina ne mai lipsea ca s-o vedem pe nora magnatului Tiriac in pielea goala si sa se bucure astfel norodul de ce se bucura doar perechea de ochi ai rasfatatului sot, democratie…
