Facultatea de Litere si creativitatea

La 1863 se inaugureaza Facultatea de Litere a actualei Universitati din Bucuresti. Nu-mi dau seama ce se putea studia aici, dar in nici un caz literatura in sensul estetic al termenului. Literele au fost asociate probabil domeniului larg al cercetarilor de istorie, al teologiei, al filosofiei apoi, dar poate mai ales al limbii, pentru ca limba romana, la mijlocul secolului al XIX-lea, era in curs de asezare. Literele au devenit "literatura" abia in a doua jumatate a secolului trecut. De-a lungul epocii comuniste, aici se facea si politica de stat, asa cum se intamplase in Academia franceza din perioada lui Richelieu si mai tarziu. Aici apare optzecismul, aici se practica viziuni noi despre lume. Dupa 1990, prestigiul Literelor a fost mentinut de scriitorii si criticii care au ajuns sa predea aici. Erau ultimii ani ai suprematiei literaturii in cultura romana. Prin iunie, am cunoscut o studenta inteligenta care poarta o poseta sub forma de sicriu, care a citit Baudrillard si scrie bizar intr-o revista studenteasca, a ezitat intre Filosofie si Litere si a ajuns la sectia de scenaristica a UNATC. De ce sa fi ales Literele? Ce mai inseamna astazi "Facultatea de Litere"? Postmodernism – fumat, literatura cu majuscula  – fumata, critica literara – depasita, la ce bun? Asa cum in urma cu peste 100 de ani "literele" erau mai degraba un semnificant, o sectie ca scenaristica promite azi deprinderea unei dinamici discursive si a unui lexic cu totul noi, potrivite creativitatii tinerilor care nu mai cred in practica fondatoare de cultura a literarului. Literele nu se mai pot desprinde de imagini si de sunete. Avangarda e astazi evidenta. Facultatea de Litere este, in acest sfarsit de prim deceniu trimilenar, o provocare in primul rand pentru profesori. Care trebuie sa raspunda la multe de ce-uri inainte ca altii sa le-o ia inainte.