Pe vremuri, când ţăranii umblau cu carul (şi nu cu limuzina, ca acum), tracţiunea era asigurată de doi boi -unul de stânga, numit „hăis”, şi altul de dreapta, ce zvâcnea calm la numele de „cea”.
Orientarea în spaţiu a carului se făcea exclusiv pe bază de comandă vocală: când ţăranul striga „hăis”, măi animalule de pe partea stângă devenea dominant în raport cu perechea lui şi sucea carul spre stânga, unde era tarlaua de muieţi-s posmagii. Când, dimpotrivă, ţăranul vrea să facă dreapta, comanda „cea” mobiliza boul simetric către ogorul cu grâu atât de înalt, că nu se vedea călăreţul nici SAFI fost în picioare pe cal.
În acele timpuri, desigur că înapoiate, niciun ţăran, oricât de bezmetic, nu s-a gândit să comaseze boul de stânga cu boul de dreapta, iar hăisceaua rezultată să o poziţioneze pe centrul carului.
Trecute vremuri, caraghioase vremuri. Şi risipitoare. Noroc că au fost date uitării, în secolul nostru nemaipomenit de inteligent şi inventiv.
Căci, cum ar fi fost o maşină cu două motoare şi două volane? Nici nu vreau să mă gândesc, aşa de înspăimântător îmi pare (un volan i-ar fi revenit nevesti-mii, care s-ar abţine de la toate depăşirile pe care le fac eu în curbe şi ar ezita foarte tare când ar fi să ne înscriem pe sensul interzis, pe care pătrund eu în cartierul meu).
O aşa revoluţie uluitoare nu avea cum să lase indiferentă clasa politică, în care boii au un foarte frumos rol de jucat.
Să faci din doi boi unul singur e, în vremuri de criză, o mişcătoare dovadă de economie. Chiar dacă super-boul rezultat va molfăi nutreţ cât doi, va primi sporuri cât trei şi pensia o va avea cât patru, măcar poţi să te lauzi că ai făcut reduceri de personal, iar în jumătate de staul chiar ai putea să încropeşti un azil pentru boii bătrâni, scoşi intempestiv din uz.
Aşa că dreapta fu alipită stângii, iar între degetele membrului rezultat apăru un crin de toată frumuseţea, îndesat de plăcere în mijlocul unui buchet de trandafiri.
Se puse, desigur, şi problema siglei. Fiindcă, după cum spuneam, trăim vremuri nemaipomenit de inventive, a fost aleasă varianta genială a unei sigle absolut noi, alcătuite din cele două sigle vechi, puse laolaltă. Pe stânga trei trandafiri cu doar patru frunzuliţe, iar pe dreapta o săgeată grozav de avântată, care-şi propteşte neputiincioasă vârful în colţul din dreapta al pătrăţelului ei.
Eu unul recunosc, desigur, că noua siglă e o dovadă clară de subtilitate şi de geniu artistic. Nimic nu bucură mai mult ochiul şi în egală măsură, creierul decât alipirea unor vegetale înflorite de un semn de circulaţie puţin strâmb.
Totuşi, cum suntem un popor preponderent automobilistic, şi nu peisagistic (numărul de autovehicule înmatriculate îl depăşeşte cu mult pe cel al rozariilor nou înfiinţate), strategii ingenioasei comasări doctrinare s-au gândit la o nouă siglă, mai uşor de înţeles de către şoferi, motociclişti şi biciclişti.
Astfel, se va păstra, ca simbol, doar săgeata, asigurându-i-se o orientare potrivită părţii pe care o reprezintă: spre stânga, respectiv spre dreapta.
Deocamdată, noua siglă e în teste. Cu sprijinul tacit al Brigăzii de Poliţie Rutieră, câteva prototipuri au fost montate, într-ascuns, pe unele străzi importante din Capitală.
Într-o primă etapă, se testează reacţia şoferilor la un indicator care obligă simultan spre dreapta, dreapta-jos şi stânga-jos. O serie de camere ascunse, montate la vedere în ţevile cotite ce răsar printre copaci, înregistrează impactul acestui nou indicator asupra conducătorilor auto.
În etapa a doua se va testa varianta finală a indicatorului. Astfel, săgeata din stânga va fi dată peste cap faţă de prima etapă şi va arăta spre stânga, iar o răsturnare similară a săgeţii din dreapta o va face să arate către dreapta sus.
Sursele citate de noi susţin că în primăvara anului 2012 noul indicator va fi extins la nivel naţional.
(Indicatorul mititel din colţul dreapta-sus corespunde partidului cu cei mai puţini membri şi va fi păstrat aşa cum e, deoarece partidul e în cădere liberă, după cum afirmă antenele noastre anonime.)
Notă: această fabulă este, desigur, un pamflet. În mod evident, comandat de Cotroceni.
