Nu se trage de șireturi cu băieții importanți de la televizor și nici cu păpușarii politici, nu are amiciții dubioase și afaceri făcute pe spezele funcțiilor pe care le-a avut. Vine dintr-o altă lume, vorbește mai puțin, nu este obsedat de imagine și nu înțelege probabil toate mecanismele obscure pe care se bazează, în genere, puterea din România.
Toate aceste avantaje pe care le are Dacian Cioloș, desemnat de președintele Klaus Iohannis ca premier, sunt considerate la București handicapuri, fiindcă meritele recunoscute în afară sunt motive de scenarii conspiraționiste, pentru patrioții de ocazie adunați de-a valma în Parlamentul României, pe criteriile clientelismului autohton. Indignarea falșilor iubitori de țară, cu sau fără funcții, că Dacian Cioloș a fost „impus“ din afară, de la Bruxelles, din Germania sau din Franța, face parte din scenariile de frică ale celor care sunt pe cale să-și piardă influența. Ale celor care au profitat și lucrat din greu la delapidarea patrimoniului național, ale celor care preferă captivitatea mașinațiilor de partid și a falsului extaz patriotic în locul meritelor.
Nominalizarea lui Cioloș ca premier este un experiment cu bătaie lungă nu doar pentru Klaus Iohannis, ci și pentru România. Dacă fostul comisar european pentru Agricultură din perioada 2009-2014 reușește să schimbe felul în care se guvernează în România, dacă va putea elimina vechile pârghii prin care partidele se abonaseră prin primării, consilii locale sau județene la banii publici și va avea curajul să se așeze sub lupă dimpreună cu întreaga lui echipă guvernamentală pe timpul în care se află la Palatul Victoria, lucrurile pot fi urnite din loc.
Totul va fi mult mai complicat decât își poate imagina Dacian Cioloș, cel care la Bruxelles a reușit să facă prima reformă a Politicii Agricole Comune, fiindcă susținerea lui în Parlament depinde de mici facțiuni gata compromise, de aranjamente de culise pe care nu are cine să le facă, de oameni alunecoși care se mută dintr-o parte în alta în funcție de propriile interese. Liberalii, care s-au angajat să susțină viitorul Executiv, s-au arătat până acum șovăielnici, lipsiți de entuziasm și de proiecte, atrași în tot felul de blaturi mai mici sau mai mari, măcinați de neînțelegerile din interior și de orgoliile nesatisfăcute ale celor care pierd teren văzând cu ochii. Cioloș nu poate pune bază pe ei, fiindcă nu sunt niște luptători. Singurul lui avantaj în luptele politice care vor veni ar putea fi slăbiciunea PSD, care pentru prima dată în istoria sa nu are o echipă de lideri și care s-ar putea trezi fără președinte dacă Înalta Curte îi menține pedeapsa lui Liviu Dragnea. Acuzat de fraudarea referendumului din 2012, șeful social-democraților s-ar putea aștepta ca verdictul final programat pentru 23 noiembrie să fie mai dur decât cel dat de instanța anterioară, cel puțin așa sugerează cazuistica de până acum.
Dacian Cioloș va fi nevoit să-și folosească energia nu doar în războaiele pentru menținerea la putere, ci mai cu seamă pentru a echilibra cheltuielile făcute de Guvernul anterior, care a redus taxele și a mărit salariile fără să-i pese de consecințe și care a golit pușculița Guvernului folosind banii de investiții în scopuri populiste, clientelare și politice. Nu e sigur că noul premier va reuși într-un timp atât de scurt să aducă fonduri prin proiecte europene, să repare, la propriu și la figurat, găurile lăsate de Victor Ponta, în buget sau în tronsoanele de autostradă pe care s-a grăbit să le inaugureze. Cioloș nu va putea însă face totul singur, nu va putea răspunde programului lansat de Stradă, și nu el va putea schimba clasa politică. El este doar un intermezzo, care poate da un exemplu, un impuls, o nouă formă actului de guvernare.
De succesul pe care îl va avea Guvernul Cioloș ar putea depinde viitorul lui Klaus Iohannis. Strada, care i-a dat credit acum, s-ar putea întoarce data viitoare împotriva lui, dacă nu pornește motorul schimbărilor, dacă nu preia imediat rolul Doctorului Tulp din celebra „Lecție de anatomie“ a lui Rembrandt și nu începe de îndată disecția clasei politice.
