Legendarul investitor american Warren Buffet spunea odata ca "atunci cand apele se retrag in timpul mareelor, se poate vedea cine inoata gol pusca". Aceasta expresie cu talc se referea la situatia unor companii aflate in criza, dar se poate aplica la fel de bine si statelor, si economiilor nationale.
In Europa, situatia prezenta este un motiv de ingrijorare, caci criza economica globala dezvaluie fara mila defectele si limitele Uniunii Europene. Ceea ce a pierdut Europa o data cu respingerea Tratatului Constitutional devine acum evident: in primul rand, increderea in sine si in viitorul comun.
In plina criza – cea mai grava din 1929 –, America a optat prin alegerea lui Barack Obama cu adevarat pentru un nou inceput si se afla acum in plin proces de a se reinventa. Spre deosebire, fiecare zi care trece pare sa dezbine si mai mult tarile membre ale UE. In loc sa se reinventeze, Europa, sub presiunea crizei si a propriilor contradictii interne, ameninta sa revina la egoismul national si protectionismul care i-au marcat trecutul.
Astazi, Europa are o moneda comuna si o Banca Centrala Europeana; ambele s-au demonstrat a fi o fortareata a stabilitatii monetare in timpul crizei financiare. Orice slabire a acestor doua institutii ar dauna grav intereselor europene. Dar comportamentul afisat de guvernele tarilor membre in ultimele luni te face sa te indoiesti la modul serios ca si ele vad lucrurile la fel.
Cu cat mai mult se prelungeste criza, cu atat devine mai clar ca moneda comuna si BCE nu pot apara singure piata comuna si integrarea europeana. Fara politici comune economice si financiare, coordonate macar intre statele zonei euro, coeziunea monedei comune si a UE – insasi existenta lor – se afla intr-o situatie de pericol nemaiintalnit. Desigur, criza sugruma tari din intreaga lume. Dar exista diferente si disparitati economice semnificative in interiorul UE si al zonei euro, reflectate, de exemplu, de ratele diferite ale dobanzii de referinta.
Increderea in Italia, Spania, Irlanda, Portugalia si Grecia se evapora rapid, in timp ce economiile din nordul Europei se descurca mai bine, desi trec si ele prin situatii problematice. Daca acest lucru va continua, probabil ca eliminarea de facto a criteriilor de la Maastricht si aparitia protectionismului national sub forma de subventii industriale vor periclita grav euro. E simplu de imaginat ce ar insemna esecul euro pentru Uniunea Europeana ca intreg: un dezastru de proportii istorice.
Mai mult, noile state membre din estul Europei, care nu au nici puterea economica, nici stabilitatea politica a membrilor mai vechi, incep sa intre in picaj. Avand in vedere expunerea unor tari din zona euro – precum Austria –, aceasta criza va afecta si zona euro in mod direct. A astepta sa vedem ce se intampla este din acest motiv o strategie gresita.
Nu avem motive sa credem ca momentul culminant al crizei economice globale a trecut. Plecand de la ideea intensificarii crizei, Europa se va confrunta foarte repede cu o alternativa sumbra: fie economiile bogate si mai stabile din nord – in primul rand cea mai mare economie a Europei, Germania – isi vor utiliza resursele financiare mai substantiale pentru a ajuta economiile mai slabe din zona euro, fie moneda euro si, alaturi de ea, intregul proiect al integrarii europene vor fi supuse unui risc major.
si atunci, de ce sa nu introducem noi instrumente precum eurobondurile sau sa cream un mecanism european comparabil cu cel al FMI? Ambele idei ar fi, desigur, costisitoare, in special pentru Germania, de aceea nu ar fi nici pe departe populare, dar alternativele ar fi mai scumpe si nici nu reprezinta optiuni politice serioase.
Institutional vorbind, nu vom putea evita un "guvern economic european" sau o "coordonare economica sporita" (sau cum vreti sa le numiti), ambele fiind posibile chiar la nivel informal, fara amendarea tratatelor.
Din nefericire, e clar ca motorul franco-german, crucial pentru actiunea concertata a Europei, s-a gripat. Discursul francez si cel german sugereaza ca aceste doua state au foarte multe in comun, dar faptele vorbesc o cu totul si cu totul alta limba. In aproape toate aspectele strategice ale managementului comunitar de criza, Germania si Franta se blocheaza reciproc – desi, culmea ironiei, ambele fac acelasi lucru. Se gandesc in primul rand la ele insele, nu la Europa, care ramane astfel fara leadership.
UE a fost si este un compromis institutionalizat si trebuie sa ramana asa si acum, in plina criza economica globala. Daca Germania si Franta nu-si rezolva repede diferendele si gasesc o abordare comuna strategica pentru criza, isi vor face singure rau, alaturi de ele suferind si Europa ca intreg.
Nu trebuie niciodata uitat ca UE este un proiect a carui arhitectura serveste progresului economic reciproc. Daca acest liant economic dispare, interesele nationale vor fi reafirmate si vor sfasia proiectul. Europei nu-i lipseste azi forta economica, ci vointa politica de a actiona la unison. Din acest punct de vedere, Germania si Franta sunt chemate sa conduca plutonul.
Copyright: Project Syndicate/Institute of Human Sciences, 2009.
www.project-syndicate.org
