Fapte: opoziţia încearcă din răsputeri să câştige capital de pe urma protestelor începute, în Bucureşti şi alte oraşe, ca urmare a gafei monumentale făcute de preşedintele Traian Băsescu atunci când l-a executat public pe doctorul Raed Arafat.
Până aici, nimic anormal, în condiţiile în care PSD face eforturi să revină la putere după şapte ani şi jumătate de absenţă, iar PNL după jumătate din această perioadă.
Apoi, în intervalul scurs între prima zi de proteste şi prezent, liderii USL şi-au continuat demersurile fie speculând tăcerea de până miercuri seară a Cotrocenilor, fie organizând mitinguri, fie lansând ofensive iresponsabile în Parlamentul European, prin care, în paranteză fie spus, păgubitul nu va fi nici Traian Băsescu, personal, nici Emil Boc, ci interesul naţional.
Acest ultim episod este grăitor pentru ponderea pe care o are dictonul „scopul scuză mijlocacele” în strategia USL şi mai ales a PSD.
Însă liderii Uniunii Social-Liberale au avut şi idei inspirate în această campanie de început de 2012. Este cazul discuţiilor iniţiate cu ambasadorii statelor europene, de la Bucureşti.
Dat fiind că se adunaseră subiecte precum evoluţia protestelor, unele eşecuri sau ezitări în plan legislativ ale coaliţiei la putere, precum şi revocarea ministrului Afacerilor Externe şi, mai ales, modul intempestiv, cu ocolirea unui vot în Parlament, în care a fost numit unul nou, ei bine, date fiind toate aceste teme, liderii opoziţiei erau îndreptăţiţi să poarte discuţii exploratorii cu trimişii partenerilor europeni ai României la Bucureşti.
În acest ultim caz, însă, gafele, impoliteţea şi lipsa de coerenţă îi poate costa extrem de scump pe cei care nu conştientizează rostul şi impactul unor asemenea întâlniri.
Într-o astfel de postură s-a plasat Crin Antonescu atunci când nu a mai ajuns, în ultimul moment, la întâlnirea cerută chiar de liderii USL cu ambasadorii statelor UE. Motivul („puţin răcit”), felul în care a operat (anunţul făcut în ultima clipă), starea afişată ulterior (suficient de sănătos pentru o conferinţă de presă a USL) şi comportamentul de peste zi (incredibil de senin, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic) i-au trădat cumplit neseriozitatea şi înclinaţia teribilă spre disimulare. Problema este că, dat fiind nivelul la care au fost făcute toate acestea, Crin Antonescu a reuşit să nască mai multe dubii în cancelariile occidentale decât, poate, toate articolele critice la adresa sa.
Dar unda de şoc va afecta şi USL, tocmai pentru faptul că domnul Crin Antonescu este co-preşedinte şi, mai mult, candidatul oficial la preşedinţia României, în 2014.
Dacă seninătatea şi încrâncenarea nu-i permit adesea liderului PNL să mediteze asupra unor vorbe, fapte şi contexte, cu siguranţă nu toată lumea e oarbă în partid. Problema este că, dintre cei cu intrare în Cabinetul 1 al PNL, nu prea văd cine ar fi ceva mai lucid şi, prin urmare, în stare să-i deschidă ochii. Iar dintre cei căzuţi în dizgraţia lui Crin, nu prea văd cine ar risca să îi explice ce a făcut şi care ar fi urmările.
Cât despre Victor Ponta, ei bine, îi înţeleg deplin îngrijorarea şi frustrarea (pe care sigur le nutreşte, chiar dacă nu le şi vorbeşte). În plus, nu vreau să îmi imaginez cât de expus s-a simţit în faţa şefilor de misiune ai statelor UE, la o întâlnire pe care o solicitaseră chiar el şi partenerul său.
În general, semnificaţia acestui tip de întâlniri şi discuţii, dintre liderii politici locali şi diplomaţii şi ambasadorii străini, este percepută ca aridă de publicul larg, iar cât priveşte culisele, acestea rareori transpiră.
Poate nu explicit, dar haideţi să vedem pe ce ton explicat episodul ambasadorul Danemarcei, Michael Sternberg, a cărui ţară a preluat recent preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene: „Victor Ponta s-a prezentat singur la întrevederea cu noi. A zis asta (că numirea lui Cristian Diaconescu la MAE e neconstituţională -n.r.), dar nu părea a crede serios acest lucru şi nici nu părea că vrea să dea prea multă importanţă acestui subiect. A fost o întâlnire internă, organizată la solicitarea sa. Cu domnul aNtonescu am avut o discuţie telefonică. M-a informat că este puţin bolnav şi nu poate veni”.
Luând act de gestul preşedintelui PNL şi de declaraţia ambasadorului Sternberg, ce ar trebui să înţeleagă oare un pesedist şi un liberal condus de Crin Antonescu?
