Premiantul zilei
Este limpede, legislativul si guvernantii au grave probleme cu aritmetica. Daca le iese figura, le doresc la toti alesii scaune moi si somnul lin cu vise marete de proprie-mplinire pe tot mandatul, poate asa mai ramane ceva pe picioare in Romania peste patru ani.
Petcu S. (comentariu pe marginea articolului “Dupa trasarea colegiilor electorale s-a descoperit ca numarul parlamentarilor va creste”
……………………………………………
Comentarii pe marginea articolului ‘’Miile – "axe de forta"
Si totusi, la tarani prinde
Nici nu-mi fac probleme ca la tarani va merge cu aceste promisiuni, cum si Oprescu i-a ametit pe bucuresteni, care se credeau cei mai informati!
Salut
Petre si bucata de paine
Copilaria mea a fost marcata de suferintele lasate de razboi si de cumplita teroare care a lovit satele romanesti la instalare comunismului. Am mai scris despre nemasurata suferinta a unei femei ce si-a asteptat tot restul vietii sotul sa se intoarca din prizonierat. O alta poveste. Barbati tineri, in marea lor majoritate, sau cel mult in floarea vietii la 40 – 45 de ani au luat drumul prizonieratului in cele mai ostile locuri pentru om din fostul imperiu bolsevic. Frigul cumplit, foamea, munca istovitoare, lipsa imbracamintei dar mai cu seama izolarea de cei de acasa a macinat asa cum numai diavolul stie sa macine sufletele romanilor nostri. Un om in putera vietii care reusise sa se intoarca acasa din cumplitul prizonerat pomenea des un nume … Petre. Erau prizonieri de mai multe nationalitati. Pe niste viscole cumplite erau scosi la taiat lemne in padure. Hainele erau subtiri, iar mancarea era sub limita posibilului. Aratau ca niste cadavre miscatoare. Nimeni nu mai spera in nimic. Foame si diareea secerau zilnic din prizonieri. In drum spre munca, treceau pe linga o cladire, sau mai bine zis pe linga un perete lung si fara ferestre. Nu era voie sa vorbesti si nici nu avea rost pentru ca energia o pastreai pentru munca si mers. Acolo unde ORICE GRAM DE PAINE valora cat UN GRAM DE AUR viata are cu totul alte valori si alta filosofie. Intr-o dimineata, de peste cealalta parte a zidului inalt a fost aruncata o bucata de paine. S-a nimerit ca cunostinta mea sa o prinda. Instinctul a fost sa o duca la gura, dar ratiunea l-a facut sa-si dea sama ca trebuie ascunsa si impartita cu i sai de suferinta. Pret de o iarna, de peste gard venea bucata de paine. Fara sa le auda vorba, le sesiza doar pasii, un prizonier roman ce lucra la bucatarie si-a riscat viata aruncand bucatile de paine peste gard confratilor sai. Bucata aceasta de paine i-a facut pe cativa romani sa supravetuiasca unei ierni cumplite in Siberia de ghiata. Reusise sa le spuna de dupa gard doar ca il cheama Petre si ca '' DORUL DE CASA II MACINA SUFLETUL ''. Intr-o dimineata, de dincolo de gard, bucata de paine nu a mai fost aruncata. La inceput, prizonierii au crezut ca Petre a fost prins si mutat undeva. Cand s-au interesat mai bine, (au aflat ca) PETRE fusese rapus de nemiloasa boala. Intors acasa, fostul prizonier fusese atat de marcat de curajul si ajutorul lui Petre, incat pronunta cu o piosenie nedescrisa numele lui Petre. Punea mereu in zile de sarbatori. duminica, o bucata de paine pe masa – dupa un ritual bine stabilit in memoria lui Petre. Se gandea ca Petre are nevoie de ea pe lumea cealalta, apoi chema un om necajit caruia sa i-o dea.
UBAFCA
PSD-ul s-a inscris la licitatia mincinilor
Priza cetateanului roman la programul electoral "1000" ne convinge ca in politica totul e sa sti sa promiti.Meniul promisiunilor trebue sa cuprinda,ca principale ingrediente,minciunile,in doze cat mai mari,ornamentata cu retorica stilistica de cea mai buna calitate,cu atractive combinatii cromatice.Preparate gata,in laboratoarele propagandistice mostenite de la defunctul partid comunist,cu personal si dotare logistiga de ultima ora,noile produse culinare,purtand marca "McDonald`s de Romania" din categoria de arome social-democrate,asteapta sa fie livrate clientului,la domiciliu,prin intermediul televiziunilor.Asta place clientului,asta se ofera.Intrebarea e,de ce-i place romanului sa se lase mintit,sa fie hranit cu iluzii,sa-si anestezieze luciditatea si bunul-simt cu aburii alcoolului propagandistic neaccizat al pesedeului si a altor partide de aceiasi speta.O fi teama confruntarii propriei sale existenta cu realitatea cruda,dezgolita de colajul placut al aparentei.Poate ii e teama sa se trezeasca din aburii licorii bahice a minciunii,asemeni celor care dupa ce se trezesc dintr-o repriza a halucinatiilor alcoolice,descopera ca realitatea le displace si o iau de la capat,intr-un ritual ciclic continu.Sau,poate,din naivitate,unii,nu-si dau seama ca sunt mintiti,inteligenta lor neputand scormonii in adancurile spiritelor maligne,sau,considerandu-se pe ei insisi cinstiti,considera ca toti oamenii le seamana.Unii dintre noi,traiti si crescuti in vremea cand fericirea ne venea din bunavointa partidului(e vorba de cel comunist),am ramas cu aceasta "marota",ca exista un izvor nesecat de bunastare in batatura statului,si pe care nu trebue decat sa-l incarci in amfore si sa-l distribui nevoiasilor.Sau poate ca miraculoasa formula a salariului minim,la prima oferta "de 1.000",devenita pretul de pornire la licitatia minciunilor,a reusit sa convinga,cum am mai auzit amatori in analize politice pe la televizor,ca aceasta e "solutia finala" ,ultima si singura,a prosperitatii romanului.Sa zicem,prin absurd,ca-l facem(e vorba de salariul minim) nu o mie,ci doua,trei,si asa mai departe.Unde duce asta in final ? Finalitatea ar fi ca, economia romaneasca,sucombeaza sub povara cheltuelilor cu forta de munca,cheltueli ce se suprapun peste cresterea in progresie aritmetica a cheltuelilor energetice,se asfixiaza de lipsa resurselor financiare,si,in final,falimenteaza,ingrosand randul somerilor si asistatilor,si asa supranumerici in raport cu populatia activa.Daca majoritatea populatiei doreste asta,atunci asa sa fie,n-avem decat a ne resemna in fata iuresului revendicativ sindical si al iluziilor asistentiale himerice.
Chitu
