25.5 C
București
sâmbătă, 27 iulie 2024
AcasăSpecialEşecul şcolar şi sinuciderea. Ce ar trebui să facă părinţii?

Eşecul şcolar şi sinuciderea. Ce ar trebui să facă părinţii?

În prima ediţie a emisiunii 90şaizeci90, difuzată în fiecare joi de la ora 13:00 pe romanialibera.ro, psihologul Denisa Popescu a vorbit despre eşecul şcolar şi cum ar trebui să reacţioneze părinţii pentru a-şi ajuta copii să treacă peste o astfel de situaţie.

Vinovăţia resimţită de părinte

Atunci când un copil trece printr-un eşec şcolar, sentimentul de vinovăţie nu este resimţit numai de el, ci şi de părinte. De aceea unul dintre cele mai importante aspecte în această situaţie este construirea unei comunicări eficiente între părinte şi copil.

Pshologul Denisa Popescu crede că situaţia unui astfel de copil este dramatizată de părinţi şi de atitudinea celor din jur. Astfel, ea recomandă părinţilor să nu apeleze la pedepse sau alte acţiuni de această natură. „În primul rând un copil trebuie să îşi aibe părinţii aproape, trebuie să se gândească la binele lor.  Părinţii trebuie să discute cu copilul, nu ca un părinte, ci ca de la egal la egal, prieteneşte”, spune psihologul.

De multe ori, după un eşec şcolar mulţii copii cad pradă depresie şi dacă nu beneficiază de ajutorul celor din jur pot ajunge să se gândească la sinucidere.

Cum să îţi dai seama că un copil se gândeşte la sinucidere

Psihologul Denisa Popescu spune că nu există o legătură clară între rezultatele slabe şi sinuciderea tinerilor pentru că această decizie este luată pe baza a mai multor factori. „Nu există nici o relaţie de cauzalitate directă între rezultatul la un examen şi încercarea de sinucidere, ci este un cumul de factori, cum ar fi lipsa de comunicare, incapacitate unui părinte să accepte că atunci când este vorba de copilul său nu vorbim de un indigo”, spune ea.

Totuşi dacă părinţii sunt atenţi la unele schimbări comportamentale ale copilului său, ei ar putea să îşi dea seama când aceştia sunt deprimaţi sau chiar se gândesc să îşi pună capăt zilelor.

„Până a ajunge la sinucidere sunt un cumul de comportamente verbale şi nonverbale care pot atrage semnale de alarmă părinţilor. În primul rând izolarea. Un adolescent într-o astfel de situatie se preferă singur, consideră că soluţia găsită este una optimă. Preferă să nu discute cu cei din jur şi îi este teamă că părintele va apela la psihiatru şi va ajunge internat pe undeva”, spune Denisa Popescu.

Un alt semn este aparenta oboseală a copilului, dar şi lipsa de interes pentru aspectul său fizic. „Este bun şi bine orice, nu îl mai interesează nimic până în momentul în care va încheia cu viaţa. O persoană care verbalizează această decizie nu se gândeşte serios la a-şi pune capăt zilelor, este doar o modalitate de a împărţi furia”. este de părere psihologul.

Nici comportamentele verbale nu trebuie ignorate de către părinţi. Ei trebuie să fie atenţi mai ales atunci când copilul ameninţă că va pleca de acasă sau că va merge într-o lungă călătorie unde îi va fi mai bine. De asemenea, unii copii cer informaţii sub formă de glumă despre eutanasiere sau ce crede Dumnezeu despre sinucidere. „Există o şansă mai mare ca tânărul să se gândeacă la sinucidere dacă au existat alte cazuri în familie”, spune Denisa.

În general părinţii care nu sunt atenţi la ceea ce se întâmplă cu copii lor nu vor remarca aceste schimbări. Psihologul recomandă ca părinţii să îşi construiască din timp o relaţie puternică cu copilul său, de respect reciproc în care să le inspire stima de sine şi să îl încurajeze permanent. Dacă exstă o astfel de relaţie, cazurile precum eşecul şcolar vor fi depăşite mai uşor. Însă dacă nu există o relaţie puternică între copil şi părinte s-ar putea ajunge la finaluri nefericite.

 

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă