PSD se autodistruge incet si cu metoda. Individualismul competitiv din ultimii cinci ani a faramitat partidul in grupuri de interese si de influenta, cu scopuri difuze. Mircea Geoana nu a avut nici forta, nici vointa de a tine partidul unit, dar a gasit resursele necesare pentru a-si intari propria pozitie cu ajutorul celor care vor un PSD mai mic, mai flexibil si mai neajutorat. Baronii PSD au invatat din lectiile date de Adrian Nastase in perioada 2000-2004 ca un lider prea puternic tinde sa devina autoritar, de aceea acum prefera sa aiba un presedinte cu ambitii reduse. In acelasi timp, multi dintre acesti baroni care au descentralizat partidul l-ar vrea inca pe Ion Iliescu aproape de PSD, chiar si acum, cand fostul nomenklaturist mai are putin si implineste 80 de ani. Ion Iliescu s-a suparat nu atat pe faptul ca la alegerile de sambata noua conducere PSD va fi aleasa pe lista, nu individual, ci mai degraba pe faptul ca singurul sau discipol cu personalitate, Adrian Nastase, a fost obligat sa iasa din cursa.
Prin declaratia sa de adio, vechiul comunist incearca sa refaca echilibrul in favoarea lui Nastase inainte de congresul de poimaine pentru care nu au fost facute inca toate cartile: Victor Ponta va fi interfata fostului premier care incearca, fara prea mari rezultate, sa transmita si forta acestuia si sa stranga adeziunile in numele lui; Cristian Diaconescu, din nou in rolul candidatului perpetuu, are sustinerea reformistilor de la Cluj, dar este doar o copie mai decenta a sefului sau, Mircea Geoana, in vreme ce Miron Mitrea, singurul candidat cu ideologie, este, de fapt, un exponent al stangii-caviar, care si-a pierdut pozitia strategica de secretar general in partid si ar fi multumit daca ar putea sa si-o recupereze. Favoritul congresului PSD de sambata ramane Mircea Geoana, care, la randul sau, a devenit interfata lui Marian Vanghelie, care a avut informatii suficiente ca sa-i oblige pe unii sau sa-i convinga pe altii de partea cui sa fie. Mircea Geoana, propulsat in fruntea PSD pentru a reforma partidul si pentru a-l readuce pe sinele stangii, a esuat in jocurile de putere configurate de Marian Vanghelie si Viorel Hrebenciuc. Grupul de la Cluj, care l-a ajutat pe Geoana sa ajunga in varf, a fost repede marginalizat, fiindca noul sef al PSD avea nevoie doar de un fotoliu, nu si de o ideologie. Mircea Geoana a fost ajutat sa-si dea seama ca doctrina, programul si discursul sunt doar niste accesorii utile in campania electorala, in vreme ce el, care a preluat cel mai mare partid, trebuie sa se bazeze pe jocuri de culise, intrigi si manevre abile.
Din tanarul lider de perspectiva, Mircea Geoana a devenit el insusi o floare la butoniera lui Marian Vanghelie. Cei doi au mare nevoie unul de altul: primul pentru a-si pastra fotoliul de lider, chiar dupa ce a pierdut rusinos prezidentialele, al doilea fiindca are ambitia sa ajunga peste zece ani seful statului roman. Nici Geoana, nici Vanghelie nu au insa vreun un plan pentru PSD si cu atat mai putin pentru tara, dar cei doi se sustin reciproc. Vanghelie a reusit prin mijloace bine camuflate sa faca rost de bani multi, de informatii importante pe care stie cum sa le foloseasca pentru a izbandi si de posturi-cheie in aparatul de stat pentru clientii sai. Dar, pe masura ce Vanghelie prospera si devine tot mai influent in PSD, partidul isi pierde tot mai mult puterea si capacitatea de a reveni in prim-plan. Castigatorul congresului PSD ar putea fi Vanghelie, in vreme ce marele perdant este deja chiar partidul fondat de Ion Iliescu acum 20 de ani.
