Cauzele oficiale ale dramelor de pe şosele sunt neatenţia la volan, conducerea în stare de ebrietate etc. Nimeni nu şopteşte o vorbă însă de lucrările prost semnalizate, de economiile făcute de constructori la acest capitol.
Însoţit de trei prieteni, tânărul L.V. se întorcea spre Bucureşti într-o seară a lunii octombrie dinspre judeţul Alba Iulia. După aproximativ şase ore de condus, la miezul nopţii în jurul orei 0.00, şoferul a oprit pentru un scurt popas la o staţie de carburanţi pe Autostrada A1 pentru a se odihni. Câteva minute mai târziu s-a întâmplat drama. Podul de la kilometrul 28 peste râul Sabar se afla în reparaţii. Cele două benzi de circulaţie ale sensului de circulaţie spre Piteşti erau închise. Celelalte două, spre Bucureşti, fuseseră împărţite pentru traficul de pe ambele sensuri.
Reglementări referitoare la semnalizarea lucrărilor de reparaţii sunt clare. Se introduc treptat restricţii de viteză, mai intâi la 100 de kilometri la oră, apoi la 80 de kilometri la oră. Se amplasează indicatoare de atenţionare privind dispariţia unei benzi. Cum vizibilitatea redusă pe timp de noapte sau oboseala conducătorilor auto pot duce la neobservarea indicatoarelor, legislaţia prevede măsuri suplimentare. Restrângerea benzii de viteză trebuie să se facă pe o lungime de cel puţin 100 de metri. Banda a doua, devenită bandă de circulaţie pentru celălalt sens, trebuie delimitată cu balize pe care sunt amplasate lămpi pentru iluminare în galben intermitent. Marcajul balizelor trebuie realizat descendent de la stânga la dreapta pentru a indica partea pe care se circulă. Normele interzic realizarea balizelor din materiale dure, precum ţevi de oţel etc. Niciuna din regulile de mai sus în seara respectivă nu se respecta pe tronsonul de autostradă în lucru. Jumătate din balize aveau picioare din ţeavă de oţel, jumătate aveau lămpile de iluminare amplasate pe balize, dar nici cele existente nu funcţionau. În loc de o lungime de 100 de metri, balizele erau aşezate din scurt pe vreo 30 de metri. Scurtând distanţa pe care trebuia să taie parapetul median pentru amplasarea balizelor, constructorul, respectiv firma LUCONSA BM SRL din Galaţi, şi-a mărit profitul. Pentru L.V. acest lucru a fost însă un ghinion.
Ajuns în zona lucrărilor cu o viteză cu 30 de kilometri la oră peste limita acelui sector (80 de km/oră), L.V. a văzut prea târziu balizele intrând în banda sa, cea de viteză. Prima bandă era ocupată de o altă maşină. L.V. nu a avut timp nici să frâneze, nici să depăşească autoturismul de pe prima bandă. A agăţat piciorul de fier al unei balize, direcţia vehiculului i-a fost distrusă, după care a ricoşat în parapetul din dreapta autostrăzii rupându-l. Bilanţul, doi răniţi şi o maşină distrusă integral. Vizita făcută de „România liberă“ imediat după accident la faţa locului a indicat faptul că L.V. nu fusese primul nenorocos. Zona era înţesată de faruri, oglinzi şi bare de protecţie sparte. Potrivit Poliţiei, de la începutul anului în zona podului au avut loc 17 evenimente rutiere, din care 4 pe durata lucrărilor.
În căutarea legii
Asumându-şi vina de a fi depăşit cu 30 de kilometri la oră restricţia de viteză, LV s-a adresat Poliţiei Rutiere pentru a reclama nerespectarea cerinţelor legale, anume balizele oarbe din ţeavă, aşezate alandala, pe o distanţă pe care poţi frâna doar dacă ai 30 de kilometri la oră.
Un prim răspuns, şocant pentru el, a venit din partea unui agent de la o secţie de poliţie învecinată autostrăzii. „Este una din cele mai bine semnalizate lucrări”, i-a zis acesta. Acelaşi răspuns l-a primit şi de la Poliţia Autostrăzi A1. „Semnalizarea rutieră temporară s-a făcut cu respectarea normelor legale”, i-a spus şi Poliţia A1. Într-adevăr, au acceptat poliţiştii, unele balize erau din fier şi nu din plastic, dar aceasta pentru că şoferii le-ar fi distrus pe cele originale. Iluminarea galbenă intermitentă a balizelor funcţiona, spune Poliţia A1, deşi este evident că o baliză nu poate fi iluminată dacă îi lipseşte becul de deasupra (vezi foto). Poliţia susţine că s-a respectat şi lungimea minimă pe care se amplasează balizele în situaţia în care verificările noastre au indicat o lungime de cel mult 30 de metri pe care acestea au fost amplasate.
„Comisia formată din reprezentanţi ai Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, executantului lucrărilor şi Poliţiei Rutiere care a verificat în perioada 30 septembrie - 7 octombrie 2013 (accidentul a avut loc la 6 octombrie – n.red.) semnalizarea rutieră nu a constatat nereguli”, spune Poliţia A1. Şi bezna din zona lucrărilor şi ţevile de fier proptite în cauciucurile maşinilor şi dispariţia unei benzi de circulaţie în doar 30 de metri sunt în regulă. Cristian Andrei, consilierul pe probleme de siguranţa circulaţiei a directorului general CNADNR, Narcis Neaga, nu a răspuns ieri la telefon pentru a face precizările necesare.
Cazul L.V. nu este singular. De-a lungul anilor, zeci de persoane au fost rănite, sau chiar au decedat, pe DN17, pe raza judeţului Suceava, izbindu-se cu maşinile într-un zid care se iţeşte brusc în faţa şoferilor în mijlocul drumului. O tânără din Brăila a rămas fără un braţ, după ce un parapet de pe marginea şoselei a străpuns portiera maşinii în care se găsea. Într-o primă instanţă tânăra a primit dreptul la despăgubiri cifrate la un milion de euro. „Semnalizarea rutieră este cenuşăreasa lucrărilor de drumuri. În România se alocă 1-1,5% pentru semnalizare din valoarea lucrării respective, în alte ţări 8%. Semnalizarea lucrărilor de reparaţii ar trebui să fie mai riguroasă, căci acestea apar ad-hoc fără ca nimeni să se aştepte. Pe nimeni nu interesează însă aceste aspecte”, afirmă patronul unei firme de siguranţă rutieră.
