Scandalul in care sunt implicati sefii trustului „Gazeta” din Cluj ar trebui sa fie un prim semnal de alarma fata de degenerarea conceptului de presa si publicitate in Romania. Jurnalistii aflati in acest moment dupa gratii nu sunt decat produsul unui sistem inventat de clasa politica, cea care a stiut sa profite de problemele economice ce au afectat micile ziare.
„Putregaiul” care s-a instaurat in societatea romaneasca in ultimii 15 ani nu putea sa ocoleasca cusca unor „caini de paza a democratiei”. Clasa politica a inventat publicitatea acordata pe post de calus. Direct din bani publici sau prin intermediari, politicienii au gasit solutii sa inchida gura presei, sau, dupa cum o cerea interesul platitorului, sa asmuta jurnalistii pe adversarii incomozi.
Acceptarea din partea ziaristilor a rolului de pion otravit in lupta politica a fost primul semn de imbolnavire a presei romanesti. Poate ca unii nu aveau incotro si erau nevoiti sa faca asemenea compromisuri pentru a-si tine ziarele in „viata”. Prin publicitatea acordata dupa interese obscure si nu pe criterii de audienta, politicienii au reusit sa transforme cenzura comunista, ideologica, intr-o forma mult mai perfida de cenzura, cea economica.
Patronii de ziare s-au vazut in fata unei dileme existentiale. Sa accepte banii politicienilor si a oamenilor de afaceri controversati sau sa inchida institutiile de presa si sa-si concedieze angajatii?
O parte dintre gazetari au acceptat banii si au incercat sa-si faca in continuare meseria ca pe un balet pe muchie de cutit intre deontologia profesionala, nevoia de informare corecta a cititorilor si interesul personal. Unii poate in ideea de a-si consolida pozitia pentru ca intr-o zi sa poata face presa curata.
De aici s-au dezvoltat adevarati baroni de presa. Peste noapte, odata cu inflorirea afacerilor tenebroase, au crescut si institutiile de presa care le protejau sau inchideau ochii in fata ilegalitatilor flagrante, comise de mediul economic in cardasie cu clasa politica.
Caracatita intereselor obscure s-a dezvoltat atat de mult incat publicitatea, „hrana” de baza a presei, a intrat sub controlul aproape exclusiv al cercurilor de interese. Ziarele incomode nu mai primeau publicitate. Cele obediente erau intesate de reclama, chiar daca tirajul lor era mult sub cel al jurnalelor obiective si corecte.
Banii din economia subterana hranesc inca o mare parte a presei platita sa taca. Din cauza cenzurii economice, anumite ziare au adoptat strategia santajului. Paradoxal, gazete cu tiraj de cateva sute de exemplare aveau un profit mai mare, din ceea ce nu publicau, decat ziare de mare tiraj obstructionate prin lipsa de publicitate.
Dar pentru ca un ziarist sa poata santaja trebuie sa existe si persoana santajabila. Contra unei sume de bani mafiotii isi cumparau linistea, protectia din partea presei de investigatie si ii aveau in acelasi timp la mana pe gazetarii incomozi. Iar cand unii dintre cateii de paza maraie la stapanii care i-au hranit, acestia sunt luati de ceafa si scuturati.
Peste instantele care se vor pronunta in cazul jurnalistilor acuzati de santaj ramane necesitatea unei instante morale care sa stabileasca de unde pornesc radacinile unor astfel de practici din presa romaneasca.