E război pe față. Armele au fost scoase din teacă. Taberele sunt la vedere: Corupții înfruntă Justiția. Sunt non-stop pe ecrane, la televiziunile lor, ale Corupților. Mint, instigă, fac diversiuni. Vor să-și rumege prada în libertate.
Am avut Marțea Neagră. Am avut și tentativa de Miercure Neagră. Urmează Joia Neagră. Sau orice altă zi vopsită în culoare sumbră.
Când noi, cetățenii, avem în față un inamic atât de perfid, cu resurse atât de mari (bani, putere, influență, televiziuni, primării, consilii județene, Avocatul Poporului, Guvern, Parlament), nu ne putem face că trăim vremuri de pace. E război, Gheorghe! E război, Ioane!
Care sunt armele noastre? Constituția, legile, Președintele, strada. Mai multe nu avem. Ba nu: și buna-credință. Noi nu ne batem pentru 5% la leafă, nici pentru fasole cu cârnați. Noi ne batem pentru o Justiție în fața căreia toți să fim egali! Doar așa vom putea avea o țară din care să nu ne mai plece copiii, lăsând în urmă un azil de bătrâni.
Guvernul Dragnea-Grindeanu reușește o performanță greu de egalat: este contestat în stradă la două săptămâni după instalare. Și este contestat cu furie, pentru că operează ca o bandă de răufăcători. Nici măririle de salarii, nici indexările de pensii, nici reducerile de taxe nu-i vor păzi pe PSD-iști de furia populară generată de ofensiva anti-Justiție!
Mâinile tremurânde ale argatului Grindeanu, în fața unui Iohannis care l-a prins în fapt, spun totul despre starea guvernului de lotri. Alianța penalilor, PSD-ALDE, a încercat să facă zob Codul Penal, să grațieze mii de infractori, să dea o amnistie mascată. Toate astea, pentru atingerea obiectivului major: salvarea câtorva sute de parlamentari, miniștri, primari și consilieri. Salvarea clientelei politice.
Prima dovadă a banditismului de partid și de stat este folosirea ordonanței de urgență. Asemenea reglementări se fac – dacă se fac – prin lege, în Parlament, așa cum bine precizează judecătorul Cristi Danileț, fost membru al CSM: “Ordonanța de urgență pe grațiere nu prea merge. Conform art. 73, alin. 3 din Constituția României, grațierea colectivă se dispune prin LEGE organică. În acest domeniu nu pot fi adoptate nici ordonanțe de către Guvern, potrivit art. 115 din Constituție. Legea 546/2002 arată că numai Ministerul Justiției poate iniția o LEGE de grațiere”.
Evident că treaba asta o știa și “omul negru” de la Justiție, Florin Iordache. Evident că o știau și Dragnea, și Tăriceanu. Dar era singura lor șansă de a scăpa de dosarele penale fără alte complicații. Legea are “cusurul” că poate fi atacată la Curtea Constituțională și de președintele Iohannis, și de grupurile parlamentare ale Opoziției. Mai mult, Iohannis o poate trimite înapoi Parlamentului, spre rediscutare. Toate astea înseamnă timp și riscuri. Or, Dragnea nu mai are timp, iar Tăriceanu nu vrea să riște. Procesele de la Înalta Curte îi presează.
În asemenea situații, ordonanța de urgență e arma ideală a politicianului-canalie. Intră în vigoare imediat și produce efecte ireversibile. În plus, poate fi contestată la Curtea Constituțională doar de Avocatul Poporului. Dar Avocatul Poporului nu există, avem doar o ciorbă râncedă numită Avocatul Borfașilor.
De data asta, Iohannis a stins incendiul. Dar nu poate fi pompier la nesfârșit. Data viitoare, borfașii vor pune foc în mai multe locuri simultan, astfel încât pompierului să-i fie imposibil să intervină. Și atunci ne va mai rămâne o singură soluție: strada. Atunci și-au dat foc la valiză!
Președintele ne-a spus miercuri că în sala ședinței de Guvern se aflau “doi elefanți”: ordonanța privind grațierea și cea privind modificarea Codului Penal. Doi elefanți / se legănau / pe o pânză de păianjen… Pânza de păianjen era țesută de Dragnea. Iar elefanții erau, de fapt, balauri cu multe capete.
Acum vedeți cât de importantă a fost ziua de 16 noiembrie 2014? Mai regretă cineva că a stat la coadă să-l voteze pe Iohannis? Vă dați seama cum ar fi arătat România astăzi cu Ponta președinte? Putin&Erdogan scria pe noi!
Între timp, Tăriceanu, unul dintre mentorii puciului anti-Justiție, zice că pe unii “ne-a cuprins o tulburare”. Și mai zice că amnistia și grațierea sunt drepturi sacre ale poporului încă de pe vremea lui Burebista. N-a auzit, probabil, lozincile străzii, în seara Miercurii Negre: “La închisoare, / Nu la guvernare!”, “Fără amnistie / Vă vrem la pușcărie!”, “În democrație / Hoții stau la pușcărie!”, “DNA / Să vină să vă ia!”.
Eu, în locul lui Tăriceanu, nu aș merge până la Burebista. M-aș opri un pic la Vlad Țepeș. I-aș împrumuta țeapa și i-aș înnobila pe autorii acestor orgii politice cu o expunere la înălțime, să admire panorama țării pe care o jefuiesc fără odihnă de 27 de ani.
Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!
