În urma concluziilor Comisiei de înnoire şi de deontologie a vieţii publice, condusă de fostul premier socialist Lionel Jospin, şeful statului intenţionează să reducă ambiguitatea care apasă constant asupra rolului Curţii Constituţionale (CC), acest arbitru al legilor, ai cărui membri sunt ei înşişi politicieni. Hollande şi-a anunţat proiectele de reformă luni, 7 ianuarie, reforme care vor impune examinarea proiectului legii constituţionale şi convocarea unui congres la Versailles. Potrivit tradiţiei, şeful statului i-a primit la Elysée pe „înţelepţii” din strada Montpensier pentru a le dori un an bun, chiar dacă ei i-au rezervat o surpriză neplăcută, anunţând la 29 decembrie că anulează taxa de 75% asupra celor mai mari venituri, măsura cea mai simbolică a legii finanţelor.
O decizie considerată tehnică, şi nu politică, deşi „înţelepţii” sunt majoritar de dreapta, şi care, potrivit Elysée, nu a perturbat seninătatea preşedintelui Hollande, aflat atunci în plină pregătire a primului său mesaj de Anul Nou adresat francezilor. Şi totuşi, vestea a căzut prost pentru un şef de stat aflat în scădere de popularitate. După exilul fiscal al lui Gerard Depardieu, din cauza taxei de 75%, cenzura CC a relansat criticile şi acuzaţiile de incompetenţă.
Dacă şeful statului a primit „senin” cenzurarea acestei taxe, el a cerut imediat primului său ministru să pregătească „un nou dispozitiv” pentru „restabilirea unei taxări excepţionale pe doi ani, 2013 şi 2014″. Această taxă de 75% asupra veniturilor de peste un milion de euro este foarte contestată de dreapta franceză şi anularea ei de către CC a fost privită ca un eşec pentru François Hollande. Primul secretar al Partidului Socialist, Harlem Desir, a contra-atacat şi a denunţat „manevrele dreptei”, ştiut fiind că acest consiliu este dominat de personalităţi din UMP (dreapta).
Fără ex-şefi de stat
Dar, după felicitările de Anul Nou adresate membrilor CC, Hollande a anunţat intenţia de a suprima calitatea de membru de drept în Consiliul Constituţional recunoscută foştilor preşedinţi ai Republicii prin art. 56 al Constituţiei. Hollande a precizat că Valery Giscard d’Estaing, Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy vor rămâne membri de drept în consiliu, reforma fiind pentru „viitor”.
Lionel Jospin, care a predat în noiembrie raportul Comisiei de reflexie pe care a condus-o, preconizase o soluţie mai radicală: „O astfel de reformă trebuie să aibă efect imediat”. Hollande a confirmat intenţia sa de a reforma statutul penal al şefului statului, dorind să autorizeze urmărirea în justiţie contra preşedintelui în timpul mandatului pentru crime şi delicte detaşabile de funcţia sa şi care au fost comise atât înainte, cât şi după alegerea în fruntea ţării.
Instituţii politizate
În cadrul reformei constituţionale, în afara „modificării statutului şefului statului”, Hollande prevede, printre altele, „consolidarea independenţei Consiliului Superior al Magistraturii” şi „suprimarea Curţii de Justiţie a Republicii”. „Voi angaja o reformă constituţională destinată să consolideze independenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi consacrarea rolului acestuia în numirea ierarhiei sale şi a Parchetului”. La capitolul alegeri, el a abandonat ideea de a permite unei persoane care ar primi cel puţin 150.000 de semnături să devină candidat la prezidenţiale, considerând că este complicat să fie pusă în practică. În schimb, a evocat pregătirea unui proiect de lege vizând ameliorarea condiţiilor de finanţare a campaniilor prezidenţiale şi pentru îmbunătăţirea regulilor accesului candidaţilor la media. Totodată, preşedintele francez a anunţat convocarea unui congres pentru adoptarea acestor dispoziţii „în lunile următoare”.
În 2013, trei membri ai CC îşi încheie mandatele şi îi va reveni lui François Hollande sarcina de a numi unul dintre succesori (ceilalţi urmând a fi desemnaţi de preşedinţii Adunării Naţionale şi Senatului). Preşedintele Consiliului Constituţional, Jean-Louis Debre, a estimat, într-o alocuţiune, că „înţelepţii” veghează asupra „fundamentelor Republicii noastre, pentru a le pune la adăpost de pasiunile politice excesive” şi nu este de aşteptat nici o clemenţă din partea membrilor CC. Ceilalţi şase membri au fost toţi numiţi de dreapta.
CC a fost creat în 1958 şi are mai multe misiuni, în principal asigurarea respectării Constituţiei, norma supremă în dreptul francez. În versiunea din 1958, Constituţia nu prevedea o sesizare a Consiliului decât din partea a patru înalţi responsabili în stat – preşedintele Republicii, prim-ministrul, preşedintele Adunării Naţionale şi preşedintele Senatului.
