„Drepturile femeii in Romania”

Uneori, e bine sa te pui in situatia altei persoane, daca nu pentru altceva macar pentru a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva. si unul dintre aceste lucruri il constituie dezbaterile actuale, mai curand polemica indelungata pe marginea cuantumului beneficiilor financiare care se cuvin femeilor aflate in concediu de maternitate. Ceea ce vad nu este un sistem in concordanta cu drepturile femeii, ci un sistem care perpetueaza ideea unanim acceptata (in Romania) cum ca femeile sunt considerate cetateni "second-class". Prin urmare, am fost incantat sa citesc recent despre Cristina Ilina si decizia emisa in favoarea ei de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, prin care se statuta ca suma de 600 RON platibili de catre statul roman catre dna Ilina (ca recent devenita mama) nu este suficienta.

In acest moment, indiferent de salariul anterior concediului de maternitate (sau chiar si in situatia in care persoana respectiva are un loc de munca), femeia are dreptul in timpul primelor luni de concediu la o suma de aproximativ 200 EUR/luna. In concluzie, o femeie angajata care castiga, sa spunem 1.500 EUR/luna si o femeie fara un loc de munca sunt tratate la fel de catre statul roman, si totul in numele "solidaritatii femeilor". Acest lucru este total nedrept. Dupa parerea mea, nu este deloc just sa ceri cuiva care s-a sacrificat considerabil pentru a ajunge sa castige un salariu mai mare, timp in care a contribuit mult mai mult catre statul roman, sa accepte sa primeasca atat de putin. si decizia Cristinei Ilina confirma, in sfarsit, acest lucru din punct de vedere legal. Hai sa uitam de mentalitatea comunista din trecut. Sistemul anterior pur si simplu n-a functionat. Deci hai sa nu mai pierdem timpul in dezbateri referitor la avantajele politicilor publice din era comunista.

Pe scurt, o femeie care contribuie mai mult la fondul de asigurari sociale ar trebui sa se astepte sa primeasca in timpul concediului de maternitate o remuneratie in concordanta cu contributiile si salariile anterioare ale acesteia. Este extrem de nedrept ca o femeie care castiga 1.500 EUR/luna sa fie pusa in fata unei situatii in care e nevoita sa accepte un venit de sub 200 EUR, in timp ce o alta femeie care castiga 150 EUR/luna sa sfarseasca prin a avea parte de o crestere a venitului. Este vorba aici despre ceea ce este drept si despre drepturile femeii de a primi un venit proportional cu eforturile depuse, sacrificiile profesionale etc. Credeti-ma, noi, barbatii, nu ne-am astepta la mai putin de-atat, iar daca am fi supusi unui asemenea sistem, puteti fi siguri ca "tot iadul s-ar dezlantui".

Vorbim, de asemenea, despre drepturile femeii de a-si trai viata asa cum si-ar dori s-o traiasca, fara interventia statului. Cu alte cuvinte, vorbim in principiu despre independenta si egalitate de tratament. si prin aceasta ma refer la faptul ca o femeie nu ar trebui sa depinda de nimeni altcineva – financiar vorbind – in cazul in care decide sa faca un copil. De exemplu, o femeie de afaceri din Romania care se afla intr-o pozitie manageriala inalta nu ar trebui sa fie fortata sa se bazeze pe cei aproximativ 200 EUR/luna daca/atunci cand decide sa faca un copil. Cu toate ca s-ar putea sa fie casatorita si prin urmare sa se bazeze financiar pe sotul ei, acest lucru este irelevant, deoarece orice femeie are dreptul sa fie independenta si sa nu depinda de nimeni. Astfel, solutia care se impune este ca statul roman sa asigure venituri pentru perioada concediului de maternitate in raport cu veniturile de dinainte de nastere, asa cum este situatia in cazul altor state membre UE.

Cunosc faptul ca au existat un numar mare de abuzuri in Romania pe vremea cand sistemul era similar cu ceea ce propun eu. Asta nu inseamna insa ca cel mai drept si echitabil sistem nu trebuie implementat. In plus, n-ar trebui sa uitam ca Romania este acum in Uniunea Europeana (UE), ceea ce inseamna ca directivele relevante ale UE (ex: Directiva 92/85/EEC privind concediul de maternitate, si in special Art. 11(2)(b) al acesteia, care vorbeste despre "intretinerea platii catre si/sau dreptul la o alocatie adecvata", Directiva 96/34/EC si Directiva 2002/73EC) trebuie puse in aplicare aici in Romania, cum, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (ex: Case C-342/93 Gillespie and Others v. Northern Health and Social Services Board and Others – 1996 – ECR i-475), care in esenta a dat nastere unui pricipiu legal conform caruia veniturile cuvenite in timpul concediului de maternitate sunt macar in parte calculate pe baza veniturilor castigate inainte ca perioada concediului de maternitate sa inceapa.

Ca un exemplu de alte tari ale UE, Austria permite 16 saptamani de concediu de maternitate cu venituri consistand 100% din salariul de dinainte de nastere, Franta – 16 saptamani cu 84%, Germania – 14 saptamani cu 100%, Grecia, Olanda si Spania – 16 saptamani cu 100% etc. (vezi raportul intocmit de Nobutaka Fukuda, publicat in "Jurnalul Poporului si Securitatii sociale – Population"). In incheiere, un raport excelent referitor la situatia curenta in UE cu privire la "Sarcina, Maternitate, Paternitate si Drepturi parintesti" poate fi gasit la:  http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/legislation/report_pregnancy.pdf.
Speranta mea este ca UE va investiga aceasta problema,
cum a facut-o si in cazul altor prevederi legale incompatibile cu legislatia UE, intrucat, daca lasam totul pe seama politicienilor romani preponderent barbati, nu ma astept ca mare lucru sa se schimbe in viitorul apropiat.