Liviu Dragnea a pus capăt, joi seară, dramoletei politice menite a-l transforma în victima neprihănită a nemilosului Klaus Iohannis. După ce a refuzat o primă invitație la consultări din partea președintelui, după ce s-a ascuns câteva zile, ca să stârnească îngrijorarea alegătorului social-democrat și furia acestuia că Iohannis „nu respectă votul“ și nu vrea să-l pună premier, Liviu Dragnea a ieșit la rampă cu un anunț anticipat de mulți: „Vom merge la Cotroceni cu o propunere care va putea fi acceptată! Eu nu am de gând să încalc legea. PSD nu va încălca legea. Vom face o propunere care va respecta legea, dar și Constituția“.
Nici nu avea cum altfel. Oricât de mult și-ar dori unii lideri penali ai PSD, România nu este o țară bananieră, în care să-i poți cere președintelui să încalce legea și Constituția. În atare condiții, Liviu Dragnea nu are altă variantă decât să scoată din cutia cu paiațe a PSD un alt nume de premier, cu speranța că-l va putea păpușări în voie. De altfel, acesta va fi tras de sfori de către o comisie de monitorizare a activității Guvernului, ce va fi creată în partid și prin care Liviu Dragnea speră să controleze Executivul. Eu, unul, n-aș fi atât de optimist precum șeful PSD. Din mai multe motive…
Trebuie spus că, dincolo de restricțiile legale, Liviu Dragnea nu e îndreptățit să fie șeful viitorului guvern. Dintr-un motiv foarte simplu: în campania electorală nu a anunțat că vrea această funcție, în așa fel încât alegătorii, susținători sau adversari ai PSD, să voteze în cunoștință de cauză. Din contră. S-a ascuns cât a putut ca să nu stârnească valul
anti-PSD, nu a dat mesaje electorale de niciun fel, i-a lăsat pe Sebastian Ghiță și PRU să-i facă lucrurile murdare. Mă refer în primul rând la campania anti-Soros, de pe urma căreia PSD a luat voturi importante. Așadar, alegătorul PSD a votat partidul, nu o persoană anume. În aceste condiții, orice membru PSD are dreptul să fie nominalizat premier. Desigur, Liviu Dragnea a condus inteligent, chiar dacă laș, campania electorală a PSD. Asta nu înseamnă că-i dă dreptul să pretindă toți laurii victoriei, chiar dacă nu poate nega nimeni că are o poziție solidă în fruntea PSD. Cel puțin în momentul de față.
Decizia numirii unui premier de paie, care să fie controlat de la partid, s-ar putea să fie o decizie politică bună (deși eu, unul, mă îndoiesc), dar, sub aspectul calității actului de guvernare, este una dezastruoasă. Dorința de putere a lui Dragnea va birocratiza foarte mult actul guvernamental, Executivul nu va fi o structură suplă, în care deciziile se vor lua rapid și fără compromisuri de vreun fel. România va avea, practic, doi premieri, iar politicile guvernamentale vor trebui să fie rezultatul compromisului dintre cei doi.
Inerent, vor apărea conflicte între Dragnea și pupilul său plantat în fruntea Guvernului, din dorința fiecăruia de a ocupa o poziție dominantă în relația cu celălalt. La început, autoritatea premierului va fi șubrezită de controlul exercitat de partid. Treptat, însă, poziția acestuia se va consolida. Un premier nu poate rămâne la nesfârșit un politician de paie. Treptat, puterea sa se va consolida.
Cea mai mare problemă a lui Liviu Dragnea este viitorul său politic incert. El poate dispărea la un moment dat din scenă dacă Justiția îl va condamna. Pentru că șeful PSD nu mai poate primi o pedeapsă cu suspendare, după cea pronunțată în dosarul „Referendumul“. Această stare de fapt va lucra în beneficiul viitorului premier. Mă îndoiesc că grupurile de interese din partid vor asculta doar de Liviu Dragnea și-l vor ignora în totalitate pe premier. Nu este înțelept să-l ostilizeze, mai ales că ar putea veni o zi în care Dragnea să fie scos pe tușă.
Nu în ultimul rând, dacă va fi abil politic, președintele Klaus Iohannis va construi o relație consensuală cu premierul PSD, fapt care va diminua autoritatea lui Liviu Dragnea, în partid și în afara lui. Desigur, șeful PSD va încerca să pedepsească orice act deviaționist al premierului. Nu cred însă că-l va putea schimba oricând va dori. Nu de alta, dar majoritățile parlamentare pot fi volatile. Mai mult, nu poți genera o criză politică majoră fără să ai un motiv solid. Ori gelozia lui Liviu Dragnea nu este suficientă.