Nu sunt foarte surprins că au uitat ce au promis în campanie. Dar nu voi accepta şi mă voi bate să-şi respecte cuvântul: organizarea referendumului cerut de trei milioane de români care vor definirea, în Constituţie, a familiei tradiţionale!
Liviu Dragnea, preşedintele PSD, la 11 noiembrie 2016: „Personal, susţin această idee şi vreau să se organizeze referendumul cel mai târziu în primăvara anului viitor, poate în aprilie sau mai”.
Gheorghe Falcă, şeful de campanie al PNL, la 14 noiembrie 2016: „S-a făcut şi un calcul al timpului în care se poate realiza un referedum şi există o estimare pentru luna aprilie (…) cu bugetare din partea noului Guvern”.
Tot la 14 noiembrie, ALDE a semnat un protocol cu Coaliţia pentru Familie, care a iniţiat demersul de modificare a Constituţiei, şi a acceptat ca termen de organizare a consultării populare luna aprilie, anul 2017.
Asta au promis, au trecut trei luni şi deja şi-au abandonat angajamentele.
Atunci când veţi citi acest comentariu, am să vă rog, dragi prieteni, ca primul lucru la care vă gândiţi să nu fie întrebarea de fond a referendumului, ci altceva: este important să respectăm solicitarea a trei milioane de cetăţeni români şi să organizăm o consultare populară, cerută într-un cadru legal şi constituţional de către aceştia? Ceea ce doresc eu este să fie ascultat poporul. Orice decizie va lua, ea va trebui respectată.
Indiferent dacă sunteţi sau nu de acord cu definirea, în Constituţie, a familiei tradiţionale, dacă sunteţi democraţi, dacă înţelegeţi semnificaţia profundă a acestui cuvânt, veţi fi de acord că referendumul trebuie organizat. Are sprijinul a trei milioane de cetăţeni cu drept de vot şi are avizul Curţii Constituţionale.
Foarte bine spunea Clotilde Armand (USR a marginalizat-o pentru această afirmaţie): „Noi dorim o comunitate responsabilă, care își spune părerea. Numai cu această condiție democrația se va maturiza. Ne plângem că poporul este manipulabil, dar cum ar putea deveni mai matur politic dacă nu este lăsat să se exprime și nu este luat în serios?”.
Mi se pare inacceptabil ca acest referendum să fie obiectul unui troc politic între Liviu Dragnea şi Klaus Iohannis: dacă şeful statului renunţă la consultarea referitoare la susţinerea luptei anti-corupţie, PSD îngroapă în Parlament iniţiativa de modificare a Constituţiei, aşa cum a fost ea solicitată de către Coaliţia pentru Familie.
Domnule Iohannis, nu acceptaţi această negociere murdară cu PSD-ul! Nu negociaţi reguli sacre ale democraţiei, nu vă băteţi joc de milioane de români.
Sub ce pretext vrea PSD-ul să îngroape referendumul Coaliţiei pentru Familie? Reputatul jurist Şerban Nicolae – glumesc, omul a fost şoferul condamnatului Cătălin Voicu – nu ştie dacă proiectul de lege privind această modificare a Constituţiei trebuie dezbătut mai întâi în Senat sau în Camera Deputaţilor. O chestiune ridicolă care, cred eu, putea fi tranşată într-o zi sau în maximum o săptămână. Dar PSD profită pentru a crea un blocaj şi a negocia cu şeful statului.
Dacă Klaus Iohannis ar fi un democrat, un om curajos şi, în acelaşi timp, fidel valorilor dreptei şi luptei cu corupţia, ar respinge mărul otrăvit oferit de PSD. Ar convoca ambele referendumuri în aceeaşi zi! S-ar reduce din costurile pentru organizarea lor şi ar creşte rata de participare.
Nu îmi fac mari iluzii în legătură cu domnul Iohannis şi îl averizez că şi estabilishmentul de la Washington credea că este etern şi poate păcăli alegătorii, ba şi mai rău: să îi insulte, spunându-le că sunt inculţi şi proşti – nişte hillbillies.
Clasa politică de la Bucureşti îşi închipuie că i-a păcălit pe cei 6.740.213 de români care au votat, în 2009, pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de aleşi la 300 şi poate să o ţină tot aşa.
Eu îi avertizez: s-a văzut câtă revoltă mocneşte în acest popor atunci când, pe frig şi pe ninsoare, sute de mii de oameni au ieşit în stradă şi n-au plecat până când domnul Dragnea nu şi-a înghiţit ordonanţa neruşinată.
Revolta nu s-a terminat.
Ea este îndreptată, în principal, împotriva PSD-ului şi a domnului Dragnea. Însă nu cred că există vreun partid sau vreun nomenklaturist din palatele Capitalei care să se bucure de încrederea celor care au ieşit în stradă.
Ceea ce s-a întâmplat în SUA, ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie şi probabil se va repeta în multe state europene arată că este o greşeală fatală să refuzi să asculţi vocea poporului!
