Cei doi samurai paroxistici ai politicii româneşti uimesc în continuare.
Dar mai presus de asta, premierul Victor Ponta şi preşedintele interimar Crin Antonescu oferă, cui vrea să înţeleagă, noi şi noi indicii despre posibilul mers al lucrurilor în caz că vor reuşi ca, după eventuale alegeri, să îşi conserve poziţiile pe care le ocupă temporar în stat: o campanie publică cum n-a fost niciodată dusă, o campanie de tratare a tututor cetăţenilor ca „stupid people”.
Şi, la limită, de transformare a celor care nu răspund din prima la acest tip „terapie”. S-ar putea spune că nu-i nici un pericol, că momentan avem de-a face cu atitudini şi declaraţii alimentate şi inflamate de contextul special în care se găseşte scena politică.
Dar dacă acest mod de a se raporta la proprii concetăţeni va continua şi va deveni un fel de politică de stat, după ce USL ar reuşi să preia şi formarea guvernului şi funcţia de preşedinte al ţării? Or, în acest sens există nenumărate semnale.
Cele mai proaspete datează de miercuri seara, iar Victor Ponta şi Crin Antonescu le-au lansat în spaţiul public din platourile celor două televiziuni despre care am aflat deja cât de prietene le sunt din „stenogramele bunului simţ”, scurse de la şedinţele de campanie ale PNL (Detalii AICI).
Ponta dixit: „De multe ori am fost uimit de deciziile Curţii Constituţionale, inclusiv la primul conflict, cel cu reprezentarea la Bruxelles. Au fost cinci la patru judecătorii şi al cincilea judecător era supărat pe mine, că altfel era cinci la patru invers. Am aflat după aceea. Era supărat la nivel personal. Mi-a spus că nu l-am apărat suficient pe domnul Năstase„.
Iar Crin Antonescu a cotit-o în doar trei săptămâni mai rău ca Dunărea.
Întâi s-a autoexclus din lumea politică românească, anunţând pe toată lumea, inclusiv pe Traian Băsescu, „dacă nu veţi fi demis la referendum, eu, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică„.
Miercuri seara, însă, privindu-l în ochi pe Gâdea, Antonescu a dat măsura capacităţilor sale supranaturale de a pune şaua pe adevăr, pe bunul simţ şi pe discernământul celor care l-au auzit vorbind în cele două situaţii: „N-am făcut o promisiune, că nu datoram nimănui. Am spus pur şi simplu domnului Băsescu că înţeleg că după referendumul acesta nu o să mai fim împreună, ori pleacă dânsul ori plec eu (…) Când am văzut, totuşi, cât de mult sunt interesaţi partiazanii domnului Băsescu, parcă mai mult chiar decât de ramânerea domniei sale, dacă plec eu, dar nu cumva mă răzgândesc eu, sigur că am avut un sentiment ambivalent, pe de o parte o pornire să rămân, că văd că asta le place şi vreau şi eu să le fac anumite bucurii, dar, după aceea, chiar după introducerea condiţiei de cvorum, am spus, da, chiar şi aşa, e în regulă, dacă nu se strâng 9 milioane de oameni să se pronunţe asupra acestei chestiuni sau dacă ia mai multe voturi Traian Băsescu, am plecat şi mă duc învârtindu-mă. A survenit acum şi acest element care dă peste cap orice condiţie de competiţie electorală, în care domnul Băsescu strigă: fugiţi, fugiţi de la urne. Evident că nu mai sunt legat de niciun angajament şi de niciun rămăşag”.
Şi Ponta, şi Antonescu, au mai spus o dată totul.
