Sistemul ticalosit continua. Si mandatul presedintelui la fel. E drept, de ochii Bruxellesului, ca si-n alte tari preaderente, au aparut cateva procese de coruptie, dar ele nu sunt esentiale.
Ani in sir, din 1990 si pana prin 2000, o categorie de persoane din societatea civila, „o anumita parte a presei”, a continuat sa afirme ca pana nu va fi deconspirata securitatea, sistemul de represiune comunist, nu vom putea progresa pe calea democratiei de tip european. Prin 1999-2000, „civilii” bine mascati, cu CV-uri democratice deja, au inceput sa-i ridiculizeze pe cei care mai vorbeau de comunism si de securitate. Pentru ca nu peste mult timp sa preia chiar ei, fostele unelte comunisto-securiste, aceasta „lupta”. Si dai si scrie, si dai si combate. Intre timp, Legea lui Ticu fusese facuta praf, astfel incat „lupta” lor putea sa nu se mai sfarseasca (exact ca-n „Internationala”): nu aveau a se teme.
S-a vorbit mereu de oamenii tineri care vor veni si care nu vor mai purta, imprimate in psihicul lor, tarele trecutului, dar cand unul dintre acestia, procurorul Cristian Panait, a incercat sa raporteze exact adevarul constatat la Oradea, in cazul Lele, i s-a luat dosarul si a fost, probabil, amenintat cu represalii. N-a mai fost nevoie de ele, pentru ca tanarul procuror si-a predat singur viata in mainile Celui de Sus. Un semn pentru alti tineri magistrati sa-si „bage mintile in cap”, adica sa ancheteze „cum trebuie”. Un indemn la cel mai gretos conformism pe care l-a nascut chiar „sistemul ticalosit” cu care se lupta Traian Basescu.
Multi naivi au crezut ca sistemul ticalosit e chiar comunismul, aceasta cea mai odioasa randuiala pe care lumea a avut-o de suferit. Nu era asa, presedintele reafirmandu-si, la interval de aproape un an, dubiul ca randuiala comunista a fost una criminala de sus pana jos. Mai lipseste sa ne spuna ce a facut bun Ceausescu, metroul, blocurile etc., ca si cum daca n-aveam comunism n-am fi avut blocuri, si inca mai bune, n-aveam metrou, si inca mai dezvoltat, n-aveam flota, si inca mai performanta. Vezi Vestul.
O parte din programul de lupta contra asa-zisului sistem ticalosit este si alegerea lui Corneliu Turianu in fruntea CNSAS in locul celui care fusese dat ca sigur presedinte pana si de PSD, Constantin Ticu Dumitrescu. Daca primul a fost judecator de diverse niveluri in comunism, celalalt a fost doar detinut politic.
La inceputul mandatului sau, Traian Basescu declara ca ii mai lasa sase luni in functii pe sefii serviciilor secrete, dupa care le va evalua activitatea si va vedea ce masuri adopta. Va invit sa numarati lunile de cand e dl Basescu presedintele Romaniei, precum si sa enuntati macar un „cuvintel” din analiza serviciilor secrete, facuta la sase luni de la instalare.
Am trait cu totii o scurta perioada de optimism, de vreo cateva saptamani, cand, in sfarsit, Legea Ticu redevenea ce fusese, cand se vota Legea lustratiei (mai bine mai tarziu decat niciodata? cine stie), cand se spera ca autorul legii va fi chemat sa prezideze CNSAS. Pe la „servicii” va fi fost panica.
Saptamanile acelea au trecut repede, serviciile s-au repliat si au ales judecatorul in locul detinutului. Un tanar a avut si aici parerea corecta, dar a fost silit de partidul sau sa si-o „corecteze” cum era ordin de undeva. Dl Dan Lazea, se pare, nu si-a ales soarta lui Cristian Panait. Dar s-a retras, dezgustat de ceea ce a fost silit sa faca. Oricum, el se asaza in aceeasi ordine de idei. „Vor veni tinerii cu alta mentalitate? Si, daca vor veni, ce-i?”, par a raspunde serviciile. „Ii dam noi pe brazda.” Sau sub brazda.
