Începând cu anul 2007, în paralel cu aderarea României la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a instituit Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), mecanism ce vizează monitorizarea progreselor realizate de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă, specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei şi care se materializează prin publicarea periodică a unor rapoarte de progres.
Iniţiativele aferente sectorului educaţional se încadrează în Condiţionalitatea 4 – Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei.
Raportul de Progres al Comisiei Europene, din luna iulie, 2012, menţionează:
În alte sectoare ale activităţii guvernamentale nu au fost obţinute rezultate comparabile. Cazurile de corupţie sunt numeroase în domenii precum administraţia fiscală, educaţia, sănătatea şi investiţiile în infrastructură. Cu toate acestea, activitatea de analizare a riscurilor în aceste sectoare a fost demarată abia de curând (…). În sectorul educaţiei au fost introduse câteva măsuri-pilot de prevenire, cum ar fi propunerile Centrului Naţional de Integritate (de exemplu, supravegherea video la examenele de bacalaureat), şi este în curs de elaborare o strategie sectorială în contextul unui proiect anticorupţie finanţat de UE. Alte domenii-cheie de risc care trebuie avute în vedere sunt investiţiile în infrastructura şcolară şi corupţia în cadrul sistemului de examinare în şcoli şi al sistemului de acordare a diplomelor în unităţile de învăţământ superior. (…) Aceste activităţi-pilot desfăşurate în domenii sensibile din punctul de vedere al corupţiei au fost utile şi au avut un impact important asupra bugetului de stat, însă ele trebuie continuate pentru a deveni parte dintr-o abordare sistematică.
Sectorul educaţional prezintă, alături de alte sectoare, o serie de vulnerabilităţi la corupţie. Strategia Naţională Anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală pe perioada 2008-2010 situa educaţia în lista sectoarelor vulnerabile. Cu toate acestea, nu a existat o evaluare a nivelului corupţiei în cadrul sectorului educaţional comparativ cu alte sectoare ale administraţiei publice din România. Ulterior, în cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2012-2015, s-a renunţat la abordarea sectorială, responsabilitatea implementării măsurilor vizate de Strategia Naţională Anticorupţie 2012-2015, fiind la acest moment în sarcina tuturor instituţiilor din sector public, inclusiv a celor din sectorul educaţional.
În data de 26.09.2013, se semna, prin Ordin de Ministru, Strategia Anticorupție în Educație. Cadrul de implementare a acestei strategii era Strategia Naţională Anticorupţie pe perioada 2012-2015. Conform acesteia, toate instituţiile publice aveau obligaţia de a adopta propriile planuri anticorupţie, prin măsuri de intervenţie care să vizeze prevenirea corupţiei, educaţia anticorupţie şi combaterea fenomenului de corupţie.
Scopul strategiei era de prevenire și de reducere a fenomenului corupţiei la nivelul sectorului educaţional şi valorizarea rolului important al procesului educaţional în demersurile de prevenire a corupţiei pe termen mediu şi lung, la nivelul societăţii româneşti. S-a elaborat și o metodologie care își propunea evaluarea riscurilor de corupţie la nivelul acestui sector, asumarea la nivelul fiecărei instituţii din sectorul educaţional a planului propriu de măsuri şi monitorizarea implementării măsurilor anticorupţie prin intermediul inventarului măsurilor preventive anticorupţie instituit de Strategia Naţională Anticorupţie, asigurând dezvoltarea şi adaptarea obiectivelor şi măsurilor vizate de aceasta la nivelul sectorului educaţional.
Pe vechiul site al Ministerului Educației Naționale, ce mai poate fi accesat și acum la adresa http://oldsite.edu.ro/, există un link, intitulat „Sesizează fapte de corupție” care, probabil, era destinat pentru identificarea și remedierea vulnerabilităţilor specifice fenomenului de corupție din învățământ. Nu a existat feed-back din partea celor cărora li se semnalau presupuse fapte de corupție și nici nu au produs vreun efect sesizările transmise în acest mod.
Faptele de corupție nu au dispărut din sistemul nostru de învățământ. O dovedește, dacă mai era nevoie, ultimul raport MCV, din anul 2017, unde se menționează printre altele: Anul trecut a fost organizat pentru prima dată un concurs pentru directorii de școli, în încercarea de a elimina numirile politice. Noul Guvern a anulat însă decizia, numeroase persoane care au picat concursul sau nu s-au prezentat fiind numite în poziția de director de școală.
Acest lucru s-a întâmplat după o decizie a noului ministru Pavel Năstase, care s-a transformat ulterior în Ordonanță de urgență și care a modificat metodologia acelui concurs în desfășurare.
Despre corupția care a cuprins acest concurs au vorbit, la acea vreme, reprezentanții ministerului educației. Nemulţumirile exprimate de candidaţi adresate inspectoratelor şcolare sau ministerului au făcut referire în principal la modalitatea în care au fost evaluaţi de către reprezentanţii autorităţilor publice locale, modalitate care a fost, potrivit plângerilor, fie abuzivă, fie tendenţioasă. Au fost însă şi situaţii în care reprezentanţii unităţilor de învăţământ au punctat în defavoarea candidatului într-un mod tendenţios, reprezentantul inspectoratului acordând nota 9, ceilalţi membri ai comisiei 8 sau 7, iar cei ai şcolii, nota 3. Diferenţa dintre note este mare.(…) Mesajul pe care vreau să-l transmit colegilor candidaţi este că trebuie să se adreseze organelor abilitate pentru a se face dreptate spunea, în timpul unei conferinţe de presă, secretarul de stat din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Monica Cristina Anisie.
Le recomand tuturor celor care se simt nedreptăţiţi de către comisiile de evaluare să depună sesizări care să poată fi analizate de instituţiile în drept. Cei care nu au respectat legea trebuie să răspundă pentru faptele lor, declara Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
Este un caz unic în istoria post-decembristă când reprezentanți ai statului român, la un asemenea nivel, recunosc și identifică cazuri de corupție, nu au pârghiile necesare stăvilirii unui astfel de fenomen, dar fac apel ca oamenii să-și caute dreptatea în instanță.
Concursul pentru directori este şi un exerciţiu de înţelegere a modului cum a fost învăţat ”sistemul” să funcţioneze. Pentru că ”sistemul” s-a repliat şi a înţeles unde are cale de manevră: comisiile judeţene de evaluare. Acolo s-au purtat adevărate lupte de gherilă. Am primit sute de mesaje pe e-mail, ori pe Facebook. Dar contestaţii, puţin sub 300. Soluţionate favorabil, aproape toate. Unele dintre sesizările primite vor ajunge la parchet. Alte situaţii din judeţe sunt deja anchetate. Pentru că, oricât şi-a dorit ”sistemul” să ne oprească, noi am mers mai departe cu principii, valori, responsabilitate. Felicit toate profesoarele şi toţi profesorii care au promovat acest concurs! Le doresc putere de muncă, dedicare şi forţa de a face din şcolile lor adevărate oaze de creativitate. Îmi doresc ca singura presiune pe care să o simtă să fie legată de binele elevelor şi elevilor lor!
Concursul acesta trebuie să fie doar începutul. Dacă vrem să transformăm cu adevărat educaţia, dacă ne dorim ca vorbele frumoase şi visurile copiilor noştri să nu se oprească la porţile şcolilor, suntem datori cu o altfel de politică a şcolii. Una care nu are nimic de-a face cu politica de partid, spunea Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
Au trecut luni bune de când candidații neîndreptățiți au sesizat instituțiile abilitate și nu cunosc vreun caz în care cineva să-și fi făcut dreptate. După cum știm, parchetele din România au foarte multe dosare pe rol și uneori se stă la rând. E bine ca presa să urmărească, să preia și să popularizeze fenomenul de corupție care atinge sistemul de învățământ pentru că aici, în școală, trebuie să fie kilometrul zero al luptei anti-corupție.
