Ce ii lipseste Guvernului nostru pentru a fi un adevarat guvern? Capacitatea de a guverna. Asta inseamna mai multe lucruri. In primul rand, independenta in raport cu celelalte puteri ale statului, dinamica de zi cu zi nestanjenita de imixtiuni exterioare, chiar daca supusa – la soroc – controlului parlamentar. Guvernul nostru la vreme de criza este insa o papusa pe sfori si, de unde lumea se agita pe la televiziuni pretinzand ca de ele trage un capitan de vas cocotat prin vot democratic in varful statului, eu nu pot sa nu constat ca mai sunt alti sforari prin preajma. Cel mai vizibil si jovial este FMI, dar nu este nici el singurul. Foarte nevricosi sunt cei din interiorul tarii: mogulii impiedicati sa miste cum ar vrea de Guvernul insusi, dar si mogulii care il sustin pe acesta tocmai pentru a le da o lovitura adversarilor si a-si dezmorti cat mai la larg propriile brate.
Inghesuit, stramtorat si constrans din atatea directii la miscari ce-l stanjenesc sau il fac ridicol, nea Guvernul ar putea totusi, printr-un slalom demn de olimpiada, sa guverneze daca ar indeplini cateva conditii. Una dintre ele ar fi sa vrea, ceea ce nu este deloc sigur ca se intampla in realitate. Emanatie a unor partide invingatoare – fie si la mustata – in competitia electorala, bietul cabinet asteapta, conform regulilor stabilite nu stiu cand si nici de cine, sa vrea partidele si sefii lor. Cand sefii sunt insa nu sefi, ci sosii, atunci lucrul devine un pic mai complicat. Iar cand si sefii reali, si sosiile domina statul, se produce o confuzie, chiar si in mintea celor mai versati cetateni; pentru ca, pana si daca stii a face deosebirea intre autentic si imitatie, in plan institutional anumite reguli se cer respectate de parca totul ar fi functional si aievea. Descurca-te, deci, daca poti…
Uite insa ca se poate intampla ca Guvernul sa guverneze, desi e manevrat din multiple parti, ca o paiata, chiar si daca, de fapt, ii lipseste dorinta de a guverna. (Te pomenesti ca, in asemenea conditii, faptul ca impulsul guvernarii ii este strain se dovedeste un avantaj, evitandu-se astfel marirea haosului.) In asemenea conditii, Cabinetul devine o simpla – sau complexa – curea de transmisie, periclitand functionarea statului de drept si promovand voluntarismul politic, facand loc practicilor nedemocratice sub aparente de democratie. Dar pana si atunci, in limitele serios ingustate ale puterii sale de actiune, preluand ideile si impulsurile altora, ca un "Gagamita" Dandanache institutional, Guvernul tot ar putea face ceva bun pentru tara, cu conditia sa modereze discret pretentiile nerezonabile ale "zeilor" sai tutelari, sa temporizeze masurile cu efecte dezastruoase, sa navigheze pe marea inspumata cu prudenta, scotand "b/dricul Mircea" (ca sa zic asa) la liman.
Cum poti sa-ti dai seama daca Don Governo face asta sau altceva, chiar daca nu esti specialist? E simplu ca buna ziua – te uiti in ce directie si-a indreptat timona. Daca ea inseamna masuri in sprijinul si in folosul populatiei, e de bine. Daca masurile sunt indreptate contra populatiei, e de rau.
Fireste ca un guvern poate visa sa conduca o tara perfecta, in care cetateanul nu macane si nu misca in front, devenind un zombie disciplinat, pe doua picioare, dedicat integral si permanent misiunii celei mai de pret pe care si-o poate imagina: aceea de a sluji fara cartire statul, guvernul insusi, intocmai si la timp, in regim de voluntariat neobosit si lipsit de expectante. Cum insa acest sfant deziderat este mereu sabotat de circumstante dintre cele mai nefericite, ce se reproduc, diabolic, mai mereu, ramane de lucrat cu ce ofera piata societatii date.
Revenind deci la realitatea imediata, atunci cand, in loc sa ofere locuri de munca si sa exploreze noi piete de desfacere, Guvernul gestioneaza somajul in crestere si se preocupa de pensii (inclusiv de cele de invaliditate), stii clar si fara gres pentru cine si contra cui lucreaza Guvernul. Atunci cand, in loc sa angajeze tineri competenti, Guvernul se straduieste sa intinda la maximum varsta la care oamenii ies la pensie, nu-ti mai ramane de ghicit nimic, e limpede totul. Cand, tot mai mult, in loc sa asigure mentinerea si reproducerea permanenta a sanatatii populatiei (prin garantarea unor conditii decente de viata), Cabinetul, in calitate de exponent al statului in actiune, analizeaza tot mai apasat conditiile in care cetateanul – impozitat pentru dreptul ipotetic la spitalizare si medicatie subventionata – ar putea prelua cat de mult din povara cheltuielilor pentru tratamente este transparenta directia de inaintare.
… Si toate acestea sunt lucruri la indemana oricui, care nu necesita mari competente economice, politice sau metodologice. Trebuie doar sa tii ochii deschisi….
