» Geneza romanului "Trenul de Trieste" si publicarea lui in SUA au durat patru ani, desi scrierea primei variante i-a "furat" Domnicai Radulescu doar opt luni.
» Ieri, scriitoarea s-a intalnit cu cititorii din Cluj, iar astazi are programata lansarea la Brasov.
Domnica Radulescu este singura scriitoare americana de origine romana cu un succes fulminant. Pentru asta ea a acceptat sa treaca prin filtrul unui editor american, care i-a indrumat pasii pana la primul succes. S-a nascut in Romania, dar a fugit in SUA in 1983, dupa ce a absolvit Facultatea de Litere, sectia "Literatura si civilizatie engleza", la Universitatea din Bucuresti. A fost profesoara la Universitatea din Chicago, iar in prezent este profesor universitar la una dintre primele zece universitati ale Americii, Washington and Lee Virginia University. A predat cu o bursa Fullbright la Cluj, marturisind ca este placut impresionata de nivelul cultural al studentilor ei romani si, mai ales, de entuziasmul pe care acestia il manifesta.
» Cum ati privit cartea, ca obiect, in varianta romana?
Ador coperta! Trebuie sa spun ca, dintre toate copertele, adica cea americana, scoasa la Knopf, cea originala, si cea scoasa in Anglia, asta este cea mai frumoasa! Mi se pare interesanta, cu usoara tenta desueta, foarte frumoasa!
» De ce nu ati tradus-o dumneavoastra?
In ceea ce priveste traducerea, am avut o experienta usor suprarealista. Nu mai scriu in limba romana de cand am plecat. Eu scriu in engleza de mult timp, deci si cartea asta a fost scrisa in engleza. Prima parte este despre realitati romanesti. Cand am vazut prima traducere in romana, am avut senzatia ca si cum mi-as fi vazut subconstientul cartii, cumva in adancurile ei. Am avut senzatia ca trebuia ca aceasta carte sa fi fost scrisa in limba romana, cumva ar fi adaugat un plus de autenticitate partii romanesti. Sa citesti dialogurile; realitatile respective pe care eu le redau in engleza acum apar in deplina lor autenticitate, intr-un fel mai apropiate cititorului roman. Partea a doua, care se petrece in America, este mai apropiata publicului american.
» Si totusi, nu v-ati gandit sa o traduceti chiar dumneavoastra?
Multa lume m-a intrebat asta. Vreau sa spun ca, la multe lansari, cititorii americani m-au intrebat: "De ce nu o traduceti dumneavoastra?". Raspunsul meu a fost "nu". "Nu" ca raspuns la traducere, pentru ca ar fi trebuit sa o rescriu si ar fi fost vorba despre un nou roman. Ar fi fost o munca foarte mare si nu am fost pregatita pentru asa ceva.
» Povestiti-ne despre eroina dumneavoastra…
Mona?! Povestea de dragoste porneste din Brasov, dar ea pleaca din tara, din Bucuresti. Traseul ei, al plecarii finale, porneste o data cu o ultima calatorie in Brasov pentru a-si vedea iubitul, fara ca acestuia sa-i dezvaluie intentia plecarii. Se intoarce in Bucuresti, iar peste cateva zile ia trenul spre Trieste. Nu vreau sa dezvalui prea multe, dar acest drum este si o metafora a calatoriei, pentru ca romanul este din multe puncte de vedere unul picaresc, al calatoriei. Personajul principal traverseaza o multime de universuri, de spatii culturale si spatii fizice.
» Probabil va referiti si la dimensiunea interioara parcursa o data cu dimensiunea exterioara.
Da, este o calatorie exterioara si totodata una interioara, o poveste a exilului, dar si o poveste de dragoste care transcende spatiile, in primul rand intre Bucuresti si Brasov, apoi plecarea din Romania. Dar mai multe nu vreau sa va spun. Trenul de Trieste este de fapt o pacaleala, ea va pleca cu un alt tren pana la urma.
» Cum de ati avut forta de a scrie pana la urma, intr-un fel, despre inceputurile dumneavoastra, despre inceputul exilului dumneavoastra?
Intr-adevar, m-am inspirat din trairile si experientele personale, dar nu este un jurnal, este un roman, o fictiune construita cu migala de-a lungul anilor. In ceea ce ma priveste, nu este vorba numai despre forta, ci despre faptul ca nu am avut alta alegere, a fost o necesitate, este o carte scrisa din necesitate. Povestea celui de-al doilea roman pe care-l pregatesc va avea loc tot in Romania. Cred ca face parte din procesul de exorcizare al propriei experiente, povestile pe care le am in mine, cu care am plecat, care mi s-au construit de-a lungul anilor.
» Sunteti o persoana extrem de energica si in realitate, banuiesc ca la fel erati si cand ati plecat din tara. Pentru cineva care face acest pas e nevoie de tarie, dorinta si forta psihica.
Da, asa este. Iata prima mea aparitie in presa romaneasca! (Imediat, Domnica Radulescu scoate din poseta o copie dupa schita ei publicata in revista studenteasca "Convingeri comuniste". De aici ne priveste ghidus o pustoaica cu ochi mari si parul lung – n.r.) Este o schita care face parte din volumul de nuvele premiat in tineretea mea, premiat de Editura Albatros. Dupa ce am plecat s-a retras si cartea de pe piata si nu s-a mai publicat niciodata. Eu am plecat cu acea carte la mine, exista undeva prin casa mea din America.
» Dupa Gaudeamus, mai aveti doua lansari programate la Brasov si la Cluj.
Abia astept, de fapt fiecare lansare are ceva special. Bucurestiul este orasul meu natal, aici am crescut, Brasovul este tot un fel de oras natal, unde mi-am petrecut o mare parte din copilarie, iar o parte din familie se afla acolo. Iar Clujul este un oras pe care mi l-am reapropiat, mi l-am readus. Am predat anul trecut acolo cu o bursa Fullbright si timp de o jumatate de an am predat la Universitatea Babes Bolyai. De fapt, aici este primul loc unde sunt asteptata de studenti si fosti colegi si unde ma cunoaste lumea. Am predat aici teatru, istoria teatrului, istoria comediei, femeile in teatru de-a lungul secolelor, am regizat o piesa; a fost superb, o experienta formidabila.
» Va ganditi sa mai reveniti in Romania, sa predati?
As dori tot la Cluj, tot cu o bursa Fullbright. Aici mi-am facut o nisa, mi-am stabilit o relatie cu studentii, as dori sa ma reintorc peste doi ani, sa mai fac o piesa de teatru.
» Copiii dumneavoastra ce parere au? Sunt de acord?
Baiatul cel mare este student, asa ca pentru el este indiferent ce aleg. Pentru cel mic a fost o experienta foarte placuta la Cluj. A fost la scoala Mihai Eminescu, unde s-a descurcat foarte bine. si-a imbunatatit scrisul si cititul in romana. I-a placut foarte mult si s-a simtit foarte bine aici, desi este american, nascut in America. Amandoi au vorbit si vorbesc foarte bine romaneste. si-a facut multi prieteni, s-a simtit inconjurat de caldura, primit cu caldura de colegi si de profesori.
» Cand i-ati adus prima data in Romania am inteles ca au fost uimiti pentru ca nu sunt singurii pe lumea asta care vorbesc romaneste.
Da, asa s-a intamplat. Ei au crescut in Chicago, acolo am trait foarte mult, acolo mi-am si luat doctoratul, apoi ne-am mutat in Virginia, care este un orasel mic, universitar, iar comunitatea de romani este aproape inexistenta. Eu intotdeauna am vorbit romaneste cu copiii mei. Imi aduc aminte momentul cand au ajuns la gara si au auzit pe toata lumea in jurul lor vorbind romaneste, au fost socati: "Aici lumea chiar vorbeste romaneste?!" Toata lumea vorbeste romaneste in Romania! Aveau atunci 10 si 6 ani. Sa le fi vazut chipurile, cum se uitau in jur si apoi la mine, adica, nu era o limba inventata de mama lor.
» Prima data v-ati intors in tara cu trenul…
Da, desi lumea poate va crede ca parcursul meu, adica plecarea mea a fost cu trenul, eu am plecat cu avionul. Plecarea mea nu se identifica cu cea a personajului meu, Mona. Plecarea eroinei mele este mult mai aventuroasa.
» Sa inteleg ca ati dorit, intr-un fel, sa retraiti experienta personajului dumneavoastra?
Da, interesant este ca toata lumea vrea sa afle ce anume din roman se identifica cu realitatile din viata mea. Dar nimeni nu se intreaba ce anume din roman m-a influentat pe mine ulterior. Relatia dintre fictiune si viata este mult mai complexa, nu este numai intr-o directie. Am fost la Trieste dupa ce cartea mi-a fost cumparata de Knopf, a fost o incercare de a intra in fictiune. La fel a fost si cu intoarcerea in Romania, am vrut sa fie cu trenul. Pentru mine, revenirea dupa 16 ani are aproape o valoare mitica. Avionul are ceva mai rece si mai impersonal. Trenul este diferit… Reintoarcerea avea nevoie de o reinitiere, de contactul direct, o legatura naturala, fizica, cu pamantul. A fost o calatorie foarte emotionanta. Nu voi uita niciodata momentul acela cand am auzit vorbindu-se pentru prima data romaneste in vagoane. Am pornit calatoria din sudul Frantei si am mers trei zile, de la Avignon la Venetia, Budapesta si apoi Romania.
» Ati avut prilejul sa luati contact cu ce se scrie astazi in literatura romana?
Da, sunt la curent mai ales in domeniul teatrului. Se scriu lucruri interesante, este o literatura diferita, cu voci noi. Mi-a placut Vera Ion, cu "Vitaminele". In domeniul teatrului sunt piese foarte moderne, postmoderne chiar, as putea spune. Tot in romaneste am citit cartea Aglajei Veteranyi, care m-a impresionat foarte mult: "De ce fierbe copilul in mamaliga". Din proza, am inceput sa citesc "Spada", de Bogdan Teodorescu, foarte interesant. Ma surprinde varietatea de subiecte si de teme.
E o mare diversitate, ceea ce este foarte bine, minunat, bineinteles, ca pe peste tot, sunt lucruri de valoare si lucruri de mai mica valoare, dar asta presupune democratia, sa fie de toate. Erau scriitori foarte mari in perioada de dinaintea plecarii mele, ca Marin Preda, dar se scria altfel sub opresiune, se scria concentrat. Pentru mine este interesant fenomenul de acum, sa aflu ca nu a contat totusi sistemul, ca se continua sa se faca arta, care nu este controlata de stat. Poeti ca Ana Blandiana faceau arta sub opresiune, functiona o estetica diferita.
"TRENUL DE TRIESTE"
Romanul "Trenul de Trieste" are o puternica tenta autobiografica, desi autoarea sustine ca este vorba de o fictiune inspirata din realitate: Mona, o adolescenta bucuresteana impulsiva, se indragosteste de Mihai, un baiat din munti, dar situatia familiala si cea politica o determina sa evadeze din Romania. Pe langa Mona Maria Manoliu, intr-o personificare se transforma si iubirea celor doi tineri, devenind un al doilea personaj principal insotindu-si eroina pana la finalul romanului, conferind consistenta si continuitate.
Constructia solida a naratiunii lasa usa deschisa larg realitatilor romanesti din perioada respectiva – saracia, cozile la alimente, interdictiile de tot felul si umbra intunecata a Securitatii, care pandea ca un gnom la tot pasul –, dar si istoriei nu foarte indepartate care a insotit de-a lungul generatiilor familia Monei. socul exilului transforma fata de 20 de ani intr-o femeie puternica, iar dorurile (cuvantul romanesc "dor" este reiterat de cate ori permite naratiunea) macina si intaresc in profunzime. Accentul este mult mai puternic in prima parte a romanului, in Romania, unde Mona isi traieste prima iubire si primele contacte cu regimul tiranic, fata de cel american, in Chicago, acolo unde se stabileste Mona, ca si Domnica Radulescu. Familia care se "coace" in acest oras, prieteniile si succesul profesional sunt mereu comparate cu ceea ce a lasat in urma, in tara.
Ar fi de precizat ca varianta originala a fost scrisa in engleza, dar editorii au vrut sa pastreze cativa termeni specifici limbii romane in original, cum ar fi "mamaliga", "tuica" sau o scurta enumerare din cele 14 cuvinte mostenite de la daci – care apar ca un laitmotiv de apartenenta de-a lungul romanului – cu explicarea de rigoare a semnificatiei pentru cititorul american. Farmecul limbii, precum si descrierile locurilor, in special ale orasului Bisericii Negre, i-au determinat pe mai multi americani sa-i marturiseasca scriitoarei ca isi doresc sa viziteze Romania. "Trenul de Trieste" a fost tradus pentru aparitia romaneasca de Oana Durican.
» Cateva dintre premiile si nominalizarile domnicai Radulescu
– Premiul National pentru Proza Scurta, oferit de Editura Albatros din Bucuresti, in 1983;
– Nominalizare pentru premiul de excelenta in invatamant Wayne Booth, al Universitatii din Chicago, in primavara anului 1991 si primavara anului 1992;
– Certificatul "Outstanding Scholarship" al Universitatii Loyola, din Chicago, in 1985;
– Premiile Fundatiei Treakle pentru organizarea "Simpozionului National de Teatru Universitar" in 2001 si pentru organizarea Colocviului International despre André Malraux si Diversitatea Culturala (2002);
– Bursa Gleen a Universitatii Washington and Lee pentru cercetare si calatorie.
» Opera literara:
– "Trenul de Trieste" – 2008, Editura Knopf, SUA, si la Editura Transworld din Marea Britanie, dar si in alte tari; @ "Gypsies in European Literature and Culture" – 2008, Editura Palgrave;
– "The Theater of Teaching and the Lessons of Theater" – 2005, Editura Rowman & Littlefield;
– "Vampirettes, Wretches and Amazons. Western Representations of East European Women" – 2004, Editura East European Monographs;
– "André Malraux et la diversité culturelle" – 2004, Paris, Editura Minard;
– "Realms of Exile. Nomadism, Diasporas and Eastern European Voices" – 2002, Editura Lexington Books;
– "Sisters of Medeea: The Tragic Heroine Across Cultures" – 2002, Editura University Press of the South.
In prezent, autoarea lucreaza la un nou roman, preconizat a aparea in 2009.
