Potrivit Business Insider, o telegramă guvernamentală americană din iunie 2008, făcută publică de organizaţie, demască actele de corupţie ale familiei preşedintelui fugar, Ben Ali: accesul la afaceri importante din ţară şi capacitatea de a ocoli legile.
Guvernul tunisian încercase la începutul lunii să blocheze accesul internauţilor tunisieni la WikiLeaks.
În documentul diplomatic dezvăluit de WikiLeaks, familia prezidenţială a fost numită „Familia”.
Busines Insider evidenţiază elementele esenţiale ale telegramei făcută publică.
„Semi-mafia” familiei prezidenţiale din Tunisia
Fie că este vorba de bani, servicii, pământ, proprietăţi sau chiar ceasuri, se zvoneşte că familia preşedintelui Ben Ali obţine ceea ce doreşte.
În ceea ce priveşte afacerile de familie, investitorii tunisieni sunt conştienţi de impactul economic. Frica faţă de braţul lung al „Familiei” menţine jos nivelul investiţiilor şi sus nivelul şomajului.
Familia preşedintelui este descrisă adesea în telegramă ca o semi-mafie. Aparent jumătate din comunitatea de afaceri tunisiană poate revendica o legătură cu Ben Ali prin căsătorie, multe din aceste relaţii dând naştere neamului prezidenţial.
Soţia preşedintelui, Leila Ben Ali, şi familia sa lărgită, Trabelsis, irită poporul Tunisian, potrivit notei diplomatice din 2008.
„Familia”, de la corupţie la furt pe faţă
Conform documentului citat, Imed şi Moaz Trabelsi, nepoţii preşedintelui Ben Ali, sunt cei care au furat yacht-ul unui afacerist francez influent, Bruno Roger, preşedintele companiei Lazard Paris. Furtul, expus pe larg de presa franceză, a ieşit la lumină când ambarcaţiunea, proaspăt vopsită pentru acoperirea caracteristicilor distinctive, a apărut în portul Sidi Bou Said.
În ceea ce priveşte sectorul bancar, afaceriştii tunisieni glumesc, se arăta în telegramă, că cea mai importantă relaţie pe care o poţi avea este cea cu bancherul tău, reflectând importanţa legăturilor personale, în detrimental unui plan de afaceri solid pentru asigurarea finanţării.
Potrivit unui reprezentant al Credit Agricole, un alt ginere al preşedintelui, Marouane Mabrouk, a cumpărat 17% din acţiunile fostei Bănci de Sud (Banque de Sud), actualmente Attijari Bank, exact înainte de privatizarea băncii. Cele 17 procente erau suficiente pentru obţinerea controlului în bancă, având în vedere că privatizarea reprezenta doar 35% din acţiunile instituţiei financiare.
Reprezentantul Credite Agricole citat în telegramă declara că Mabrouk şi-a scos la vânzare ulterior acţiunile unor bănci străine, înregistrând un profit substanţial când banca spaniolo-marocană Santander-Attijariwafa i-a plătit un bonus consistent pe sub mână.
În finalul notei diplomatice se emitea un avertisment: deşi găinăriile colcăie de puroi, excesele familiei preşedintelui Ben Ali sunt cele care insuflă furia în rândul tunisienilor. În timp ce tunisienii de rând se lovesc de efectele creşterii inflaţiei şi a ratei şomajului, etalările bogăţiei opulente ale „Familiei” şi zvonurile despre corupţie au pus gaz pe foc.
Aşadar, în timp ce şomajul şi inflaţia au constituit bazele revoluţiei din Tunisia, dezvăluirea WikiLeaks ar putea fi scânteia care a întors poporul şi chiar şi guvernul împotriva conducerii, conchide Business Insider.
