» Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din primul razboi mondial este ocuparea Vienei de catre regimentele romanesti, conduse de Iuliu Maniu, cel care avea sa devina artizan al Unirii Transilvaniei cu Romania.
» Actiunea lui Iuliu Maniu, care a avut loc cu consimtamantul autoritatilor austriece, a readus ordinea in fosta capitala a Imperiului Habsburgic si a prevenit instaurarea unei republici bolsevice.
» Actul de autoritate al armatei romane conduse de Iuliu Maniu in Viena a avut un rol decisiv in pregatirea si in recunoasterea Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania, pe 1 Decembrie 1918.
Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant catre "patria maghiara". Iuliu Maniu a refuzat insa categoric sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, liderul romanilor ardeleni a fost trimis la scoala de ofiteri a Regimentului 36 din Budapesta. Dupa ce a obtinut gradul de sublocotenent, a fost trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian. Astfel ca, pe 9 iunie 1916, dupa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa unui lider al Partidului National Roman, Valeriu Braniste, Iuliu Maniu devenise ofiter in cadrul Regimentului 26 al Armatei Austro-Ungare. In luna noiembrie 1917, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc "lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea", dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste. In ciuda faptului ca detinea cel mai mic rang ofiteresc din armata austro-ungara, Iuliu Maniu devenise liderul politic al romanilor ardeleni inrolati in regimentele Dublei Monarhii.
Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre marele lider taranist, "in vara anului 1918, Maniu se afla concentrat pe frontul italian de la Piave, ca si comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front". Nu era singurul soldat care parasea armata imperiala. In mai multe zone ale imperiului, reprezentantii natiunilor inglobate in monarhia habsburgica faceau eforturi sa se desprinda de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un adevarat guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti in Transilvania pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.
Ministru de Razboi al Transilvaniei romanesti
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti din Transilvania. Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman. Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai din perioada de dinainte de razboi, care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
"La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica sau pacifista. Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani. Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani", potrivit istoricului Apostol Stan. In Viena si in imprejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armata de 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri. Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena. Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei. La Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 de catre armata regala romana, care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. In urma ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.
"A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor"
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, "in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezinta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei".
In calitate de conducator militar al romanilor ardeleni din centrul de comanda de la Viena, Iuliu Maniu a avut un rol decisiv si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei. Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii, Iuliu Maniu a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au fost cele care au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, in care romanii au decis Unirea Transilvaniei cu Romania. Rolul unitatilor militare conduse de Iuliu Maniu a fost unul decisiv, in conditiile in care viitorul lider al PNT ceruse armatei romane sa isi opreasca inaintarea in Transilvania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor ardeleni in chestiunea unirii cu Romania. "Lider de marca, de neconfundat al vietii politice romanesti, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul sau exceptional si personalitatea sa puternica, starnind interesul si admiratia contemporanilor sai (…) in calitate de conducator al miscarii nationale din Transilvania, de deputat in Parlamentul de la Pesta, de organizator al detasamentelor romanesti din Viena, pe fundalul dezagregarii monarhiei" – astfel il caracterizeaza istoricul clujean Toader Nicoara in studiul "Iuliu Maniu: intre memorie si istorie" pe cel care a jucat rolul principal in Unirea Transilvaniei cu Romania.
[…] În Viena și în împrejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armată de 60.000 de oameni. În întreg imperiul, armata națională a românilor din Transilvania avea 160.000 de soldați și ofițeri. Iuliu Maniu și-a instalat comandamentul chiar într-o aripă a Ministerului de Război din Viena. Armata compusă din foștii soldați și ofițeri români din Dubla Monarhie era condusă de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar român, a cărui creare fusese decisă la o reuniune ținută la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, până când autoritățile austriece au reușit să recapete controlul asupra unei părți a fostei poliții imperiale și asupra unui numar de soldați capabili sa garanteze ordinea în capitala austriacă, după cum atestă documentele aflate în arhivele militare din Viena. Dacă nu ar fi existat armata condusă de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat să aibă soarta Ungariei. La Budapesta, soldații bolșevici din fosta armată austro-ungară au creat Republica Ungară a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrală, condus de Bela Kun. Această republică a fost însă desființată în anul 1919 de către armata regală română, care a ocupat Budapesta după ce bolșevicii maghiari atacaseră Transilvania. În urma ocupației armatei române, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea să ocupe, două decenii mai târziu, Transilvania de Nord. Sursa: https://romanialibera.ro/lifestyle/food/iuliu-maniu-artizan-al-marii-uniri-a-salvat-viena-de-bolsevi… […]