Ceea ce se intampla zilele acestea in viata politica din tara noastra nu poate fi explicat decat daca tinem seama de modul in care a fost restabilit pluralismul politic dupa revolutia din 1989. Cand s-au reinfiintat partidele zise istorice, mai traiau doar putini dintre membrii acestora din perioada interbelica. Trei personalitati puternice, supravietuitori ai holocaustului comunist, s-au impus in fruntea acestor partide: Corneliu Coposu, la taranisti, Radu Campeanu, la liberali, si Sergiu Cunescu, la social-democrati. Din pacate, dupa cativa ani acesti lideri fie au disparut, fie au fost inlaturati. Asa se face ca, la un moment dat, in fruntea partidelor istorice au ajuns personaje din fostul partid comunist: Radu Vasile si Victor Ciorbea la taranisti, Valeriu Stoica si Theodor Stolojan la liberali, Alexandru Atanasiu la social-democrati. In aceste conditii, zeci de mii dintre fostii membri ai PCR s-au adapostit in niste cochilii goale care erau la acea data fostele partide istorice. Dar cei mai multi s-au aciuat sub acoperisul imens al Frontului Democrat al Salvarii Nationale, condus de Ion Iliescu, fost lider de frunte al Partidului Comunist. Dupa cativa ani, rebotezat PDSR, acest partid a acaparat cochilia fostului Partid Social Democrat din Romania care i-a fost pusa pe tava de Alexandru Atanasiu. De aceea, se poate spune ca, in circul politicii romanesti, PSD-ul a jucat tot timpul cu falsi social-democrati, ciori vopsite in culori de papagal.
Dupa ce au vazut cu totii avutia de nabab ingramadita de Adrian Nastase in barlogul sau din Zambaccian, romanii au realizat ca imaginea cosmetizata a fostului sef suprem al social-democratilor ascundea un individ ipocrit, avid de putere, lipsit de scrupule, lacom dupa bogatie. Pentru el si multi altii ca el, social-democratia este doar o deghizare, o costumatie de complezenta care le permite sa-si disimuleze adevarata identitate si scopurile imunde urmarite. Acum pesedistii alearga in toate directiile ca niste furnici nervoase carora le-a fost distrus musuroiul. Unii se indreapta catre Partidul Democrat. Adica vor reveni acolo de unde au plecat in 1992, cand Frontul Democrat al Salvarii Nationale s-a desprins din Frontul Salvarii Nationale condus de Petre Roman si Traian Basescu. Intre timp, si PD-ul social-democrat si-a schimbat culoarea politica: s-a autointitulat partid popular de centru-dreapta. A procedat asa, precum cameleonul, pentru ca la ora actuala, in Europa, la moda este o alta culoare politica decat social-democratia.
Intr-un alt spectru politic, indivizi la fel de avizi de putere si de ipocriti, dar cu simtul afacerilor, si-au pus costumatie de liberali, s-au asezat confortabil in cochilia PNL dupa ce i-au indepartat pe supravietuitorii holocaustului comunist si s-au autoproclamat urmasi ai Bratienilor. Dupa care, s-au pus si ei pe capatuiala, schimband sloganul liberal „prin noi insine” in „pentru noi insine”. In lipsa unor lideri cu legitimitate politica incontestabila si tarie de caracter, Partidul Liberal risca sa-si piarda identitatea si ratiunea existentei.
Acum un an, alti ipochimeni imbogatiti pe seama patrimoniului fostului stat comunist, „social-liberalii” lui Dan Voiculescu, au gasit o cochilie goala ramasa de la Partidul Conservator de pe vremea regelui Carol I si s-au autointitulat conservatori, adica urmasi ai lui Titu Maiorescu, Petre Carp si Take Ionescu. Mai recent, George Becali, imbogatit din tranzactii funciare dubioase cu Armata romana, s-a cazat si el in cochilia goala a unui partid-fantoma – Partidul Noua Generatie. Folosind un vocabular rudimentar, G. Becali a mutat pe ecranul televizoarelor limbajul de stadion al galeriilor de fotbal, promitand ca va rezolva, cu metodele acestora, problemele tarii.
In ultimul timp, tot felul de teoreticieni incearca sa explice miscarea dezordonata de pe scena politica romaneasca prin necesitatea clarificarii ideologice a fortelor angajate in competitia politica si a regruparii lor dupa o schema simplificata – polul de dreapta si polul de stanga. Ni se explica, profesoral, ca partidele de dreapta, ajunse la guvernare, creeaza bogatie. Dupa care vin la putere cele de stanga, care redistribuie bogatia in favoarea celor saraci. Realitatea cruda a ultimilor 15 ani arata ca toate partidele, de stanga sau de dreapta, odata ajunse la putere s-au ingrijit doar de bunastarea liderilor si a clientelei lor politice prin redistribuirea averii ramase de la statul comunist, practicand favoritismul, abuzul de putere, coruptia si frauda legalizata. De aceea, pentru alegatorul sarac, adica majoritatea romanilor, hotia, ca este de dreapta, ca este de stanga, tot hotie este.
Disimularea in politica si prostirea alegatorilor se pare ca si-au epuizat toate resursele. Ramane acum ca oamenii politici demni de acest apelativ sa traga concluzii si sa actioneze pentru a face din politica o activitate in interesul societatii. In caz contrar, alegatorii le vor intoarce spatele si vor boicota alegerile, asteptand ca americanii sau comisarii de la Bruxelles sa faca curatenie pe esichierul politicii romanesti.
