„Disidentul”

Nascut pe 3 martie 1930 la Oltenita, Ion Iliescu s-a inscris dupa 23 august 1944, la varsta de numai 14 ani, in Uniunea Tineretului Comunist (UTC), unde a activat in cadrul organizatiei elevilor. A fost apoi ales in cadrul biroului organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei din cadrul Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM). In 1948, este ales membru in Comitetul Central al Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania. Un an mai tarziu este promovat ca membru in CC al UTM. Sustinut de Ana Pauker, Iliescu a fost trimis in 1950 sa studieze la Institutul Energetic din Moscova. Revine in tara, unde infiinteaza Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania. Ocupa apoi, intre 1967 si 1971, functia de ministru al Tineretului. In 1971 ajunge sa detina pozitia de secretar al CC al PCR. Intre 1971 si 1974 este nominalizat ca vicepresedinte al Comitetului Judetean PCR Timis. Apoi, intre anii 1974 si 1979, primeste functia de prim-secretar al Comitetului Judetean PCR Iasi. Intre 1979-1984 este directorul Consiliului National al Apelor, iar evenimentele din decembrie '89 il gasesc ca director al Editurii Tehnice din Bucuresti.
In biografia proprie Iliescu a incercat cu disperare sa creioneze ideea ca a fost un opozant al lui Ceausescu si al regimului comunist. Nu a recunoscut niciodata colaborarea cu Securitatea. Dimpotriva, si-a creionat o imagine de disident: „S-a aflat in per-manenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare”. Dimpotriva, am spune noi. Relatia dintre prim-secretarul PCR Iliescu si Securitatea ieseana arata ca situatia este cu totul alta.