Promisesem sǎ discut despre detaliile ascunse în proiectele legilor electorale – astǎzi, modificǎrile aduse articolelor 49 şi 50 al Legii alegerilor locale, referitoare la depunerea candidaturilor pentru primari şi consiliile locale şi judeţene.
Textul este legat de modificarea Legii partidelor prin care s-a redus la trei numǎrul semnǎturilor necesare înfiinţǎrii unui partid. Organizaţiile neguvernamentale iniţiatoare ale campaniei Politicǎ fǎrǎ Bariere au considerat cǎ, odatǎ eliminate toate piedicile de la înfiinţarea partidelor, apare pericolul unei supra-aglomerǎri de candidaturi pe buletinele de vot; acesta urma sǎ fie eliminat prin condiţionarea înregistrǎrii candidaturii de prezentarea unui numǎr rezonabil se semnǎturi de susţinere. Cu alte cuvinte, un partid nou, înfiinţat fǎrǎ bariere birocratice, trebuie sǎ convingǎ un numǎr semnificativ de alegǎtori cǎ meritǎ avut în vedere ca un potenţial competitor electoral.
O asemenea prevedere ar fi eliminat inegalitatea actualǎ dintre candidaţii independenţi şi cei susţinuţi de partide. Practic, conform vechii legi, un partid fǎrǎ nicio relevanţǎ într-o anumitǎ localitate avea dreptul sǎ desemneze candidaţi fǎrǎ niciun efort, dar un independent provenit din comunitate trebuia sǎ strângǎ un numǎr important de semnǎturi.
Important e ca numǎrul semnǎturilor sǎ fie semnificativ, dar nu prohibitiv. De aceea, Politicǎ fǎrǎ Bariere a propus ca lista respectivǎ sǎ conţinǎ un numǎr de semnǎturi egal cu cel puţin 0,5% din cel al persoanelor cu drept de vot din localitate (decǎ e vorba de candidatura pentru primar sau consiliul local) sau judeţ (pentru consiliul judeţean). Astfel, într-un oraş de mǎrime mijlocie, cum e Piteşti (149.784 alegǎtori), ar fi fost nevoie de semnǎturile a 750 de alegǎtori din oraş; de remarcat cǎ la alegerile pentru primar din 2012 aici au fost înregistraţi 6 candidaţi care au înregistrat mai puţin de 750 voturi. Pentru un judeţ mediu (Galaţi, 523.329 alegǎtori) ar fi trebuit 2.617 semnǎturi; tot în 2012, 3 candidaţi la preşedinţia consiliului judeţean Galaţi au înregistrat mai puţin de 2500 de voturi. Am luat aceste exemple la întâmplare (calculul poate fi reluat, cu rezultate similare, pentru orice localitate sau judeţ) pentru a arǎta cǎ, în principiu, 0,5% din numǎrul alegǎtorilor este un filtru destul de bun pentru înlǎturarea candidaţilor nesemnificativi. Bineînţeles, cu condiţia ca autenticitatea semnǎturilor sǎ fie serios verificatǎ – lucru mai uşor de fǎcut pentru un volum mai mic.
Ar mai fi de precizat cǎ, în Codul bunelor practici în materie electorală, Comisia de la Veneţia recomandǎ: “legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători”. În pofida insistenţelor organizaţiilor neguvernamentale, Comisia a tranşat: “1%, cum cere Comisia de la Veneţia” (fals evident, în textul citat e vorba despre maximul admisibil).
Încǎ ar fi acceptabil – la urma urmelor, parlamentarii sunt cei care trebuie sǎ facǎ legea. Dar aici apare detaliul diavolesc. Conform textului modificat, lista de susţinǎtori trebuie sǎ conţinǎ “1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I”.
Aparent nevinovatul „nu mai puţin de…” este de fapt regula, nu excepţia, pentru cǎ se aplicǎ tuturor comunelor cu mai puţin de 10.000, tuturor oraşelor cu mai puţin de 50.000 şi tuturor municipiilor cu mai puţin de 100.000 de alegǎtori. Conform datelor Registrului electoral din noiembrie 2014, existǎ numai 20 de municipii şi 15 comune (niciun oraş) în care numǎrul minim al susţinǎtorilor din liste va fi 1% din cel al alegǎtorilor, iar în restul (adicǎ 99% din localitǎţi) se va aplica detaliul de „nu mai puţin de…”, adicǎ procentajul cerut va fi mai mare de 1%.
De fapt, în mai mult de jumǎtate (mai exact: 56,2%) din localitǎţi, numǎrul minim de semnǎturi necesar depunerii unei candidaturi ar reprezenta mai mult de 5% din totalul alegǎtorilor. În situaţia ipoteticǎ în care un partid ar dori sǎ prezinte candidaturi în toate cele 3.186 de localitǎţi din ţarǎ, el ar trebui sǎ prezinte liste cuprinzând 532.248 de semnǎturi, adicǎ 3% din totalul alegǎtorilor. Dar, nu-i aşa, în lege s-a scris 1%, deci Consiliul Europei poate fi mulţumit.
Proiectul de lege, laolaltǎ cu detaliul descris şi cu încǎ alte câteva despre care voi povesti în sǎptǎmânile urmǎtoare, urmeazǎ a fi dezbǎtut în Senat şi Camera Deputaţilor. Mai existǎ speranţa cǎ onoraţii parlamentari vot fi, cum ne-au obişnuit, atenţi la detalii şi le vor corecta.
