Două decese au ţinut ieri trează atenţia jurnaliştilor români, moleşiţi parcă în ultimele zile de vacanţa parlamentară, de tăcerea prelungă a preşedintelui sau, pur şi simplu, de caniculă.
Prima pagină a ţinut-o moartea actorului Radu Beligan, la o vârstă la care o asemenea ştire nu era nicio surpriză. Al doilea pe listă, cu voia dumneavoastră, este fostul patron al Hexi Pharma, Dan Condrea, a cărui moarte suspectă, ni se spune, a fost elucidată de anchetatori.
În cazul Beligan, valul de necrologuri online a încercat să acopere viaţa complexă a dispărutului. Cu lumini şi umbre. Pe de o parte, cariera celui mai longeviv slujitor al teatrului românesc. O carieră care străbate trei sferturi de secol, din perioada interbelică până la dictatura comunistă şi, mai apoi, la libertatea postdecembristă.
Pe de altă parte, presa obiectivă nu poate omite biografia politică a “maestrului”. În ciuda proverbului “despre morţi, numai de bine!”. Tovarăşul Beligan a fost, pentru 20 de ani, membru al Comitetului Central al PCR. Adică un apropiat de primă mărime al Ceauşeştilor. A urmat o lungă apropiere de Ion Iliescu şi, mai recent, episodul susţinerii lui Victor Ponta la prezidenţiale. Cel puţin, a fost consecvent: nu şi-a trădat niciodată tabăra!
În privinţa lui Condrea, ştirea că procurorii au stabilit cauza morţii a trecut în viteză pe lângă noi. O ştire mică, de coloană, care n-a provocat dezbaterile pe care le-ar fi meritat. Potrivit unui comunicat al Parchetului General, fostul mogul al dezinfectanţilor diluaţi din spitale s-ar fi sinucis. O spun la condiţional-optativ pentru că, spre deosebire de confraţii mei, încerc să nu înghit pe nemestecate concluziile “organelor”.
Indiferent ce probe ni s-ar prezenta (ele n-au fost făcute încă publice, fiind doar menţionate în argumentaţia procurorilor), există suficiente motive de neîncredere. Cazul Condrea rămâne, în conştiinţa colectivă, o afacere dubioasă. O afacere de care nu sunt străini politicieni, ofiţeri din serviciile secrete şi chiar magistraţi. Caz în care cel mai potrivit proverb e altul: „mortul e de vină!”