Au sosit la Bucuresti cativa dintre cei mai puternici oameni ai lumii. Nu sunt singurii oameni puternici din vremea noastra, dar reprezinta cea mai puternica alianta militara care a existat vreodata. Nicicand in istoria omenirii nu s-a mai realizat o concentrare de armament, de fonduri si dotari militare de talia celor de care dispune actualmente NATO.
Iar ele sunt cu atat mai impresionante cu cat capacitatea lor de distrugere permite chiar retragerea treptata a soldatilor de pe presupusele campuri de lupta, deci reducerea pierderilor de vieti umane printre combatanti. In schimb, populatia civila a devenit combatantul necombatant cel mai expus intre fronturile de tehnologie militara. Nu e totdeauna sigur ca strategii de astazi se gandesc cu prioritate la ea. Daca marii comandanti de osti din trecut se mandreau cu numarul legiunilor, cei de astazi conteaza pe aceasta tehnologie distructiva, ajunsa la dimensiuni supraumane. Perfectionarea ei devine deseori un scop in sine. Nanotehnologiile si biotehnologiile de maine vor imbogati, probabil, cu prioritate domeniul militar, initiind un nou drum fara intoarcere. Dar forta colosala de care dispune NATO a devenit si principala ei slabiciune. Caci cea mai mare alianta militara din istoria omenirii nu-si va putea folosi intreaga capacitate de distrugere decat cu pretul autodistrugerii. Este marele paradox al acestui gigantism, transformat in concept eufemistic: forta de "disuasiune". Dar nu este si singurul paradox in paradoxala lume de astazi. Fiindca pana si alianta NATO, pe cat este ea de concreta, masiva, inarmata pana la sufocare, in aceeasi masura tot ea ramane si un concept abstract, cu o functionalitate vitruala. Nu stie precis care ii este inamicul, nu are o idee precisa despre pericolele care o ameninta, nu are un "cod" al victoriei si nici o idee prea clara despre limitele propriei sale extinderi.
Iata de ce superalianta se doteaza cu tratate, intelegeri si parteneriate colaterale, in care este inclus si inamicul potential "civilizat", contribuind la sporirea confuziei. Daca intelegem bine, exista pentru NATO inamici civilizati si altii mai putin civilizati, cu comportament "golanesc", imprevizibil. Acestia din urma ar fi in stare sa nu respecte o regula nescrisa, care ii dicteaza omenirii interdictia de a provoca o noua conflagratie mondiala, dupa ororile cunoscute in secolul trecut. Iranul si Coreea de Nord au fost deseori citate. Cine ne spune insa ca, in cazul unei viitoare crize majore de energie, nu vor recurge la comportament golanesc, deci la arme de distrugere in masa, si anumite state civilizate? Trebuie deci sa ne pregatim. Este argumentul principal al aliantei, desi ramane o pura speculatie in lumea virtuala. Altfel, limitele puterii sale militare, transformate in relativa incapacitate de a actiona cu mijloace politice, ies in evidenta cat se poate de banal, de fiecare data cand infanteristul sau puscasul marin trebuie sa puna piciorul in teritoriul cucerit, dar nu si supus. Cat ar fi ele de puternice, noile aliante militare tot nu au reusit sa inventeze ocuparea teritoriului inamicului numai cu masini. Trupele NATO, ineficiente in zona tribala de la frontiera dintre Pakistan si Afganistan si in general depasite de situatie pe mai toate teatrele de operatiuni din lumea islamica – iata o clara reprezentare a limitelor puterii pentru NATO.
Nici n-ar putea sa se intample altfel, daca ne gandim si la limitele puterii politice in actuala dictatura mondiala exercitata de magnatii finantelor si de cavalerii indrustriei planetare. Criza financiara pornita din SUA scoate tot mai mult la iveala incapacitatea guvernelor de a stabili niste reguli de comportament civilizat, in acest razboi crancen – concurenta pentru acapararea pietelor de desfacere. Aliantele economice in general discrete, dar si razboiul virtual al speculatiilor de bursa, nu mai puternice decat NATO, dar dispunand de un alt gen de putere, cea care ia proportii, confisca in zilele noastre puterea traditionala. Institutiile statale, oamenii politici sau puternicii militari au un control din ce in ce mai limitat asupra lumii. Romania, aleasa simbolic, fiindca marcheaza o importanta deplasare victorioasa a aliantei intr-un fost teritoriu inamic, gazduieste intrunirea acestor oameni puternici. si isi face socoteala ca sansele sunt de partea ei, cel putin in viitorul apropiat. In comparatie cu precarele aliante pe care le stabilise in trecut, aceasta pare sa fie, intr-adevar, cea mai solida asociere, cea mai profitabila din istoria ei. Dar sa nu uitam ca alte forme de putere incep sa scrie deja istoria viitorului.
