Ministrul Justitiei este pe cale sa cedeze in confruntarea sa financiara cu judecatorii. si o data cu el Guvernul intreg. Fortat de vistieria din ce in ce mai goala, Cabinetul Boc a incercat o demonstratie de forta taind sporurile judecatorilor, dar a primit un pumn ferm in fata. La iesirea de la sedinta de ieri a coalitiei, Catalin Predoiu a "reafirmat" spasit angajamentul politic de a plati restantele, precizand totusi ca "plata lor depinde de ceea ce exista disponibil la buget". Apoi, intr-un demers redundant de a expune conflictul oprobriului public, au fost date publicitatii urmatoarele cifre: sporurile recunoscute de instante pentru magistrati inseamna mai multi bani decat tot capitolul salarii pe 2009 al Ministerului Justitiei. E vorba de 270 milioane de euro, adica 121% fata de sumele disponibile pe tot anul.
Se pare ca sentinta de saptamana trecuta a Curtii de Apel Bucuresti, care a decis ca Ministerul de Finante are de platit 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere la plata sporului de stres de 50% din salariu, a taiat avantul reformist al Guvernului. Penalitatile se calculeaza deja incepand cu 9 iulie. Gheorghe Pogea se poate gandi la recurs, dar greva de la Tribunalul Bucuresti si gestul ostentativ al judecatorilor Inaltei Curti care au refuzat sa-si ridice banii incompleti in ziua de leafa ii dau probabil frisoane. Asa ca lui Catalin Predoiu nu i-a ramas nimic altceva decat sa faca apel la intelegerea judecatorilor, carora le-a promis, atentie!, ca va incerca sa conserve cat mai multe dintre sporurile magistratilor in legea unitara a salarizarii. Cu alte cuvinte, infrangerea nu este numai punctuala, adica legata strict de Justitie, ci prefigureaza esecul intregii legi a salarizarii unitare.
In ultimii ani, ori de cate ori magistratii si-au adjudecat in instanta sporuri sau diverse alte beneficii, reactia publicului a fost unanima. E de bun-simt sa constati ca nu poti fi si arbitru, si jucator in acelasi timp. Necazul e ca bunul-simt e cel mai greu de pus in practica.
Guvernul a cheltuit mult timp, multi bani, multa energie ca sa vorbeasca despre o reorganizare echitabila a salariilor din sistemul bugetar. Ministrul Muncii, Marian Sarbu, era pe cale sa devina o adevarata vedeta la posturile de televiziune patronate de moguli daca esecurile sistematice din ultima perioada nu l-ar fi determinat sa devina mai discret. Termenul de finalizare a legii este "in toamna", dar se va amana, probabil, sine die. Pentru ca intreprinderea la care actuala guvernare s-a angajat din vorbe cu atata usuratate ii depaseste cu mult puterile. De 20 de ani, marile ministere ale Romaniei – Ministerul de Finante, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei – nu au facut altceva decat sa asigure trecerea lina a controlului de la fosta nomenclatura comunista la invingatorii tranzitiei. Dedicate administrarii resurselor, respectiv coercitiei legale, aceste ministere nu au fost reformate cu adevarat niciodata. Ele sunt nucleul dur si miza necastigata a tuturor tentativelor de schimbare.
Or, ca sa poti duce pana la capat o astfel de misiune – echivalenta cu muncile lui Hercule –, trebuie sa ai autoritate si forta de negociator, trebuie sa ai in jur oameni puternici prin hotararea si inteligenta lor, oameni imposibil de santajat, si trebuie sa ai bani. Premierul Boc n-are nimic din toate astea. Nimeni nu crede ca premierul este autorul deciziilor Guvernului. si nu intamplator Traian Basescu e nevoit acum sa-si piarda vremea imbracat in diverse costume populare, scormonind fricile colective. Cat despre echipa guvernarii, prima grija a coalitiei a fost sa politizeze si sa imparta tot ce s-a putut imparti. Ce profesionist ar intra in aceasta hora a ielelor? Despre bani n-are rost sa vorbim.
In aceste conditii, ceea ce vedem din partea judecatorilor, carora li s-au alaturat si procurorii, chiar si cei de la DIICOT si DNA, este de-a dreptul un progres! Gratie integrarii, Ministerul Justitiei, Parchetul General, DNA s-au inscris pe un traseu transparent. Nu ca s-ar fi ajuns la vreun punct terminus, dar mizeriile, lasitatile, minciunile, pe de o parte, si eforturile oamenilor dedicati, pe de alta parte, sunt toate mai mult sau mai putin la vedere. Macar de am putea vedea la fel de multe lucruri dinspre Ministerul de Interne. Macar de s-ar bate si ministrii de acolo cu reprezentantii statu-quo-ului peren. Din acest motiv, o declaratie precum cea a lui Victor Ponta – potrivit caruia "raportul pe justitie (asteptat maine – n.r.) n-are nici o legatura cu Romania. (…) Sunt niste functionari acolo care scriu. Noi traim in Romania si stim care e justitia in Romania. N-are nici o valoare, este zero pentru justitia din Romania" – este cutremuratoare. Este renuntarea la reforme in intelesul lor din ultimii 10 ani, este contraatacul structurilor latente, iritate acum nu de forta reformismului guvernamental, ci de lipsa de resurse provocata de criza.
"N-are nici o valoare, este zero pentru justitia din Romania", spune Victor Ponta. si are dreptate. Pentru ca principiile dupa care traim in ultima vreme sunt exact pe dos fata de cele din sistemele politice competitive. Gradul de suprapunere tinde spre 0. Noi traim pe alta planeta. Dar asa cum exista oameni care s-au simtit jigniti de "pestii care cresc in copaci", de "femeile care pot avea patru barbati" si de "zebrele care trec pe Magheru", imagini prin care Romania este promovata intr-un clip scump drept "the land of choice", tot asa exista oameni care isi doresc ca Romania sa devina o tara cat mai previzibila cu putinta, cat mai putin originala, cat mai asemanatoare cu celelalte tari membre UE. Oameni pentru care judecatorii sunt mediatori intelepti ai conflictelor intre persoane fizice si juridice, si nu paznicii inechitatii. E drept ca toti acestia vor avea de facut o alegere foarte dificila la prezidentiale.
