Amos Oz este cel mai in voga scriitor israelian al momentului, prezent constant pe lista scurta de nominalizari la Premiul Nobel, un scriitor ale carui romane au fost traduse masiv si la noi, primind chiar din partea USR Premiul "Ovidiu" al Festivalului "Zile si nopti de literatura" de la Neptun acum cativa ani. Dar Oz nu este doar un foarte bun prozator, ci si membru activ al miscarii israeliene "Pace Acum" si un comentator politic extrem de incomod pentru autoritatile israeliene, pledand pentru retragerea israelienilor din teritoriile palestiniene ocupate. Multi spun ca notorietatea internationala il protejeaza de un posibil atentat din partea fundamentalistilor de pe ambele parti ale baricadei. si cu cat cartile ii sunt traduse mai mult, iar notorietatea lui creste, Amos Oz sustine tot mai mult "solutia celor doua state". "Cum sa lecuiesti un fanatic" aduna trei conferinte-eseu si un interviu despre fanatismul religios, despre conflictul israeliano-palestinian si despre literatura ale acestui scriitor "extremist de centru" de o rara decenta a gandirii, un impaciuitor intransigent, lucid si bine informat (el insusi a fost in tinerete soldat, deci stie foarte bine despre ce vorbeste), dar si ironic, spiritual si plin de umor.
In prima conferinta, intitulata chiar "Cum sa lecuiesti un fanatic", Oz face un portret al fanaticului care nu se refera exclusiv la unul de natura religioasa, ci la cineva care pur si simplu nu poate accepta diferenta: "Esenta fanatismului este dorinta de a-i sili pe ceilalti sa se schimbe. Fanaticul este o faptura care debordeaza de generozitate. Fanaticul este un mare altruist. Adesea, fanaticul este mai interesat de tine decat de el insusi. Vrea sa-ti salveze sufletul, vrea sa te mantuiasca, vrea sa te scoata din robia pacatelor, greselilor, fumatului, credintei sau lipsei de credinta, vrea sa-ti imbunatateasca alimentatia sau sa te vindece de naravul bauturii ori al votarii cu cine nu trebuie". Medicamentul impotriva fanatismului inventat de Oz este umorul, care inseamna, inainte de toate, relativism si "capacitatea de a intelege ca, indiferent cata dreptate ai si cat de crunt ai fost nedreptatit, exista o latura a vietii care este intotdeauna amuzanta". Eseul este pe cat de serios si de profund, pe atat de savuros si ar merita citat integral. La fel si urmatoarea conferinta intitulata "Intre dreptate si dreptate", unde Oz le da dreptate si ii acuza de grave greseli, in egala masura, si pe israelieni, si pe palestinieni (dand numeroase exemple din istorie si din politica actuala) in conflictul din Cisiordania si Gaza propunand un compromis dureros si nedrept pentru ambele parti, dar singura cale de a avea pacea: "Nu cred intr-un acces de iubire reciproca intre Israel si Palestina. Ma astept la un divort echitabil. si divorturile nu sunt niciodata echitabile… dar mai bine decat iadul pe pamant in care traim cu totii acum". In fine, conferinta "Placeri secrete" este povestea devenirii lui ca scriitor ("am devenit scriitor pentru ca m-am nascut intr-o familie de refugiati cu inimile zdrobite") intr-o foarte stransa legatura cu conflictele interetnice, culturale si religioase abordate in primele conferinte ale cartii, un destin din care veti intelege cum a ajuns Amos Oz sa fondeze Ordinul Linguritei, ordin despre care nu va mai spun nimic intrucat veti gasi toata povestea in interviul final. Dincolo de abordarile deopotriva complexe si spirituale ale fanatismului si ale conflictului israeliano-palestinian, veti descoperi, asadar, un mare scriitor cu o constiinta politica de un echilibru rar intalnit, care, de fapt, predica necesitatea unui singur exercitiu: imaginarea in locul celuilalt. Caci "e usor sa te infectezi de fanatism chiar si cand te straduiesti sa-l infrangi sau sa-i tii piept".
Amos Oz, Cum sa lecuiesti un fanatic, traducere de Dana Ligia Ilin, Editura Humanitas, 2007, 15 lei
Fanii romanului "Jane Eyre" al Charlottei Bronte stiu deja ca "Intinsa Mare a Sargaselor" este o continuare, este chiar povestea copilariei, a adolescentei si mariajului sfarsit tragic al Antoinettei, nebuna misterioasa care bantuie Thornfield Hall. Autoarea, Jean Rhys, ii cunostea pe Joyce, Hemingway, Scott Fitzgerald, dar a fost o prezenta discreta si neluata in seama decat foarte tarziu, gloria ei literara fiind mai degraba postuma. Se pare ca tematica romanelor ei, conditia femeii de la marginea societatii, nu prea interesa in epoca. "Intinsa Mare a Sargaselor" este considerata capodopera ei.
Jean Rhys, Intinsa Mare a Sargaselor, traducere de Ecaterina Popa si Ioan A. Popa, Editura Leda, 2007, 19,90 lei
