Acum două luni, Tudose se dădea de ceasul morții: cei care vor să iasă din sistem… să iasă acum, iar sistemul îi va plăti regește. Rezultatul: procesele lui Dragnea și-al lui Tăriceanu se reiau de la zero, că noul judecător vrea să-i privească-n ochi pe împricinați, martori și tot tacâmul. Pe scurt, asta înseamnă o gură de aer, poate reușesc să îngroape DNA – că de-acolo le vin fiorii, de-asta au împărțit țara-n două.
La începutul săptămânii ăsteia, același Tudose, dar și turtureaua gureșă de la Muncă explicau națiunii că economia duduie – în entuziasmul unora de cereau, că tot se simte duduiala, 50.000 de euro ca să schimbe steagul pe Casa Poporului. Alții-și freacă mâinile de bucurie că mai punem o sută de milioane la referendum. La nicio zi, ministrul Apărării își dă demisia – nu sunt bani pentru norma de hrană a slujbașilor din armată; asta însemnând că, în loc de 1.700 de lei, copiii care asudă în tancuri vor duce acasă doar 800 de lei. Parlamentarii sunt bine, mulțam de-ntrebare, încasează 13.050 de lei leafă.
În timpul ăsta am aflat că vinovații sunt băncile străine, o vânzătoare maghiară de la Kaufland, dar și FMI-ul care ne numără greșit sinapsele și banii. Am mai aflat că sunt forțe oculte care ”nu vor să trăiască bine românii”, că referendumul pentru familie se face ”ca să poată decide românii ce e mai bine pentru români” etc.
Papagalii ăștia ne vor da de gard – pe românește; vor spulbera o țară care de bine, de rău avea drumul ei spre Vest. Sunt repetenți și necitiți, de unde să înțeleagă că democrația înseamnă și etică, nu doar alegeri? Și da, e de spus despre tăcerea semicronicizată a președintelui Iohannis, parcă neinteresat să spulbere zvonistica: noi te lăsăm să mai câștigi un nou mandat la Cotroceni, dar tu ne lași în pace, cu păcatele noastre cu tot. Că altfel cum să lași nebunii să dea mat unei părți de lume? OK, am înțeles: socialiștii au câștigat în decembrie și n-au decât să facă ce-au promis sau să-și rupă gâtul, dar alții nu mai sunt în PSD? Nu există pesediști onești, care să-i schimbe pe ăștia de-acum? Pentru că mai e puțin până sultanii socialiști se vor împiedica odată cu noi – și să fii sigur că ei își vor găsi o cracă salvatoare, fie și-n Brazilia. Sau în Serbia – de Ghiță mai știți ceva, à-propos? Pleșcavița? Vegeta, gumi-gumi?
De când au câștigat ăștia alegerile, nu cred că mai există vreo capilară necontaminată a statului. Un campionat mondial de făcut țara pulbere de-am fi organizat, și nu câștigau alții. Un semianalfabet la Educație, o țață la Muncă, un nevrotic butucănos în fotoliul de premier – și lista poate continua doar privind un jurnal de știri. O țară ce nu mai seamănă cu nimic din Uniunea Europeană – asta au făcut patrioții de bulivar.
E deja prea mult, nicio țară din lume nu poate procesa atâtea toxine. Stabilitatea răului nu e stabilitate, e cea mai spurcată iluzie: niciodată cei care vindecă oameni n-au fost mai disprețuiți, niciodată n-au fost mai apăsați cei care educă oameni. Și totul, împins de la spate cu fanfaronada rrromânismului de Teleorman.
Da, la nesupunere civică, la această ultimă soluție mă gândesc. Sunt momente în care istoria își creează legitimități proprii, nu așteaptă ștampilă rotundă – nici în ’89 n-a fost nevoie să iei adeverință pentru ieșit în stradă și nici astă-iarnă. Lucrurile se-ntâmplă pur și simplu, simți că explodezi, că ești nevolnic, că nu mai poți, și atunci îți iei nevasta și copiii și mergi în stradă, iar acolo, în înghesuiala aia, simți un pic de aer proaspăt. Un pic de altă țară – acolo simți. E musai de rămas în stradă, facem cu schimbul, pleacă Ion la serviciu, rămâne Gheorghe, pleacă Gheorghe, rămâne Vasile. Degeaba înconjurăm prefecturile și primăriile, degeaba scriem cu lasere pe ziduri despre ciuma roșie – tot ei, ciumații, sunt cei care rezistă. Trebuie să fie pe termen lung; țara asta nu simplă gripă are, ci putreziciuni de decenii.
Strategia baronilor PSD e simplă: într-o societate needucată, conflictul solidarizează. „Și dacă ne dă careva afară de la guvernare, să vedem cum se descurcă cu gaura imensă de la buget – vor trebui să taie salariile și atunci le vom sări în cap: «Noi am mărit lefurile românilor, voi nu știți decât să le tăiați». Dacă rămânem tot noi la guvernare și picăm în cap, ne-am aranjat din timp armata mass-media și activiștii: Bruxelles-ul nu ne lasă, ambasadorii nu ne lasă, Iohannis, Cioloș nu ne lasă.” Ăsta le e proiectul și mă gândesc uneori că dacă vine vreun mare cutremur sau ne invadează vreo putere străină, tot baronii ăștia vor fi fericiți: cotcodăcind plini de importanță, ca bețivii lângă tractorul răsturnat în șanț.
Eu îi întreb pe pesediștii simpli de data asta, de la obraz: vă place ce face Dragnea? Vă pică bine jumătatea de țară și jumătatea de popor? Împărțeala asta-n două? Asistații semisălbăticiți de sărăcie și pomeni? Trăiți bine văzând oameni de afaceri înspăimântați? Aveți copii care merg la școală? Mătuși în spital? Vă e frică, de ce? Rusia e la 160 de kilometri în linie dreaptă de la Constanța – cu ce vă înspăimântă mai mult baronii Sudului? Chirica? Aurelia Cristea? Să vă trimit eu numerele de telefon, să vă fac eu lipeala la un cafei? – că voi ați mai rămas și de voi întreabă lumea când se ia cu mâinile de cap.
O să înțelegem: țara asta a fost într-un continuu balans între Occident și Orient; e o Românie Occidentală, cea care se trezește devreme și merge la lucru, și mai e una, Orientală, cu existența pe caiet, ca la crâșmă – și nu va trece multă vreme până când țările astea se vor ciocni, până când românii – nu ungurii, nu băncile străine sau FMI-ul – vor decide ce e mai bine pentru România: ori una din două, ori două dintr-una.
