Despre cârdăşii în curtea Penitenciarelor | OPINIE

Când conducerea Administraţiei Naţio­nale a Penitenciarelor închide ochii în faţa prieteniei dintre un director de penitenciar şi un deţinut căruia îi acordă, nu se ştie de ce şi cu ce preţ, statut special, când închide ochii în faţa pactizării între angajaţi ai săi şi puşcăriaşi, pentru a-i ajuta pe aceştia să se elibereze mai repede, dar ilegal, ar trebui să nu se mire când un fost deţinut se trage de şireturi cu un director de penitenciar. Şi ar trebui ca ANP să-i fie ruşine de astfel de cârdăşii la a căror consolidare a pus umărul.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor a anunţat că va sesiza Parchetul, după ce Gigi Becali a declarat, într-o emisiune televizată, că i-ar fi trimis mesaje de ameninţare directoarei Penitenciarului Jilava, pe motiv că aceasta nu a aprobat o nouă învoire pentru vărul său, încă deţinut, Victor Becali. Situaţia nu miră. Este doar revoltătoare, din două motive.

Primul motiv de indignare este cauzat de situaţia în sine. Te deranjează nu doar atitudinea lui Gigi Becali – care sfidează cu nonşalanţa omului cu bani, care crede că îi este permis orice –, ci mai cu seamă te indignează cauza ei. Care pare a fi – din declaraţiile publice ale lui Gigi Becali – legătura, cel puţin puţin imorală, pe care acesta a avut-o în timpul detenţiei cu însuşi directorul penitenciarului unde era închis şi unde avea, nu se ştie de ce şi cu ce preţ, statut special. “Am jucat table cu ea, în puşcărie. Am martori mai mulţi deţinuţi. A vrut să mă ţină la Jilava, când m-a mutat la Poarta Albă, că ne plimbăm noi cu şareta. Eu cu ea“, declara recent, dezinvolt, Gigi Becali, citat de presă.

Şi atunci, cum să nu-şi permită să se tragă de şireturi cu acest director de penitenciar, să-l pună la punct şi să umilească pu­blic în momentul în care – în contradicţie cu înţelegerea avută, pro­babil – el, simplul angajat al unui penitenciar, dă semne de independenţă faţă de fostul deţinut privilegiat cu care împărţea zarurile şi şareta? Cum să nu-şi permită o astfel de atitudine faţă de angajaţi ai ANP, când un alt director de penitenciar, cel de la Poarta Albă, i-a girat, prin tăcere, operele „ştiinţifice“ pe care a declarat că le-a scris în penitenciar? Cinci la număr, scrise în timp-record, despre Munte­le Athos şi cre­dinţă, despre Steaua, despre politică, despre Parlamentul României şi cel European. Cum să nu-şi permită o astfel de atitudine, când nici directorul de penitenciar, nici subordonaţii săi din Comisia de liberare condiţionată nu şi-au pus măcar o întrebare în momentul în care dl Becali a depus la dosar şi lucrări „ştiinţifice“ de peste 250 de pagini pe care a declarat că le-a scris în opt zile? Nu s-a întrebat niciunul de acolo cum i-a reuşit această performanţă, greu de egalat şi de către un om cu un bagaj de cunoştinţe de profil în spate şi cu experienţă în redactarea – în libertate, deci cu acces neîngrădit la bibliografie – a unor astfel de lucrări?

Al doilea motiv de indignare, resimţit mai acut, este pricinuit de atitudinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor faţă de legăturile – cel puţin imorale – între deţinuţi şi angajaţi ai ANP, care le-au oferit – repet, nu se ştie de ce şi cu ce preţ – statut privilegiat. Favoruri care, în unele situaţii, nu se opresc la “inofensive“ jocuri de table şi la plimbări cu şareta.

ANP ar fi avut, cu siguranţă, surprize mari dacă ar fi dispus anchete interne la penitenciarele unde au exis­tat indicii clare sau cel puţin bănuieli că propriii angajaţi au pactizat cu deţinuţi, pentru a-i ajuta pe aceştia să fie liberaţi condiţionat, în baza unor lucrări zise ştiinţifice, deşi nu îndeplineau condiţiile impuse de lege. La penitenciarele unde propriii angajaţi nu au catadicsit, în unele situaţii, nici să întocmească tabele de pontaj, care trebuiau să dovedească faptul că acele lucrări “ştiinţifice“, în baza cărora s-au dispus liberări condiţionate, au fost redactate în puşcărie, nu primite gata scrise.

Însă ANP nu numai că nu a dispus anchete interne, dar a făcut şi zid de protecţie în jurul unor angajaţi asupra cărora planează suspiciuni că ar fi favorizat deţinuţi.

Un exemplu recent, intrat în atenţia publică, este cazul lui Dan Voiculescu, căruia i-au fost scăzute din pedeapsă 330 de zile, în baza celor 11 lucrări “ştiinţifice“ pe care a declarat că le-a scris în detenţie. Adică, vreo 2.000 de pagini, în 73 de ore, ziceau procurorii. Niciunul dintre angajaţii Penitenciarului Rahova, unde a fost închis, nu numai că nu şi-a pus problema cum a fost posibilă această performanţă, dar nici nu a catadicsit să completeze tabelele de pontaj. Când am întrebat conducerea ANP de ce nu au fost întocmite şi, în lipsa lor, cu ce probe a fost dovedit faptul că dl Voiculescu a scris cele 11 lucrări ştiinţifice în penitenciar, aşa cum cere legea pentru a beneficia de zile scăzute din pedeapsă, mi s-a răspuns că „orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă este exceptată de la liberul acces al pu­blicului“. Iar când am întrebat ce măsuri a dispus ANP împotriva angajaţilor care trebuiau să completeze aceste tabele, dar nu au făcut-o, mi s-a transmis că ANP nu consideră că se justifică vreo sancţiune.

În lipsa sancţiunilor date în astfel de cazuri, să mai întrebăm dacă ANP a făcut vreo plângere penală referitoare la indici de fraudă care planează asupra unor lucrări ştiinţifice scrise în penitenciar, fapt confirmat şi prin deschiderea, in rem, de către DNA a unui dosar penal care viza astfel de fapte şi „un mecanism în care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanți ai unor edituri și membri ai comisiilor din penitenciare, care au acționat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice, iar pedepsele aplicate de instanțe să se considere ca executate“? Putem să o facem, dar retoric.