Scriitorul Dan Lungu, cel mai important prozator al generaţiei (încă) tinere, va conferenţia duminică, 10 februarie, la Sala Mică a Teatrului Naţional din Bucureşti. El va vorbi despre cartea sa, devenită un autentic brand de ţară, „Sunt o babă comunistă“, una dintre cele mai traduse lucrări ale literaturii postdecembriste.
Nu ştiu dacă «Sunt o babă comunistă!?» este cea mai bună carte a mea, dar cu siguranţă a avut impactul cel mai mare din tot ce am scris“, declară Dan Lungu. „Nici o clipă nu mi-am imaginat, migălind în cămăruţa mea din rue Ribera, la Misiunea Română Greco-Catolică din Paris, unde am scris cea mai mare parte a cărţii, ce destin vor avea acele rânduri. Nu despre imprevizibilul succes literar al romanului vreau să vorbesc la această conferinţă. Mai degrabă, aş povesti despre cum am început să înţeleg trecutul, explorând nostalgia «babelor comuniste» şi rădăcinile acesteia, precum şi despre cum lucrul la această carte şi călătoria europeană pe urmele ei mi-au schimbat modul de a gândi şi cariera literară. Nu în ultimul rând, aş vrea să relatez despre modul în care au reacţionat bărbaţi şi femei, români sau străini, când au dat nas în nas cu «baba mea comunistă», aşa cum rezultă din sutele de mesaje primite în ultimii ani sau din discuţiile cu ei. E cert, Nostalgia «babelor comuniste» a lovit mult mai departe decât pare la prima vedere. Până unde? Veniţi la TNB şi vorbim!”
„Doamne, ce bine am dus-o pe timpul comunismului!“
Cartea spune povestea unei femei simple, care nu se poate adapta la noile realităţi de după 1989. Ea nu ştie decât că a fost o fată sărmană, de la ţară, pe care Partidul Comunist şi Ceauşescu au adus-o la oraş, au şcolit-o la o „profesională”, i-au dat apartament la bloc şi o meserie în fabrică. Cu alte cuvinte, comunismul a făcut-o „om”. Ea nu poate pricepe de ce fiica ei a emigrat în Canada şi nici de ce nu plânge lumea toată după Ceauşescu.
Iată cum arată comunismul în amintirile doamnei Emilia, baba comunistă:
„Doamne, ce bine am dus-o pe timpul comunismului!
Dacă acum aş duce-o jumătate ca pe atunci, aş fi mulţumită. Ce jumătate, pe-un sfert, şi tot aş zice săru-mâna. Am avut tot ce mi-am dorit. E drept, pe atunci nu-ţi doreai prea multe. Nu ştiu de ce, dar nu-ţi doreai prea multe. Cred că nu ştiai că se pot face aşa multe cu banii, ca acum. Dar, pentru lumea aia, am avut tot ce-mi poftea inima. Beam numai cafea naturală şi ness… Pe-atunci astea erau o raritate, dar la mine nu era o problemă. Am avut blugi când costau opt sute de lei perechea. Opt sute erau bani, nu glumă! Şi nici nu găseai blugi la toate colţurile… Ei bine, eu am avut! Când ieşeam îmbrăcată cu ei, tot cartierul întorcea capul după mine. Kent şi BT pentru doctori, nici nu mai spun. Nu exista să nu am în casă câteva pachete, în caz că, Doamne fereşte!, dădea vreo boală peste mine sau dacă aveam nevoie de-un concediu medical. Ba chiar fumam şi eu ţigări dintr-astea bune, pe vremea când mă prosteam, că doar n-am tras niciodată fumul în piept.
Dar ce n-am avut!?
Pepsi ne aducea şefu’ cu lăzile de la Restaurantul Partidului. Bomboane de pus în pom, la fel. Nu exista să mă prindă pe mine sărbătorile de iarnă fără bomboane de împodobit bradul sau fără portocale. Carne, ouă sau caş, ăhă, de-aş fi putut eu mânca atâta cât puteam face rost(…)Pe-atunci aveam ca să dau şi la alţii, iar acum nu am nici pentru mine. Şi se mai miră fiică-mea că vreau să votez cu foştii comunişti…”
Biografie
Născut în 1969, la Botoşani, conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Dan Lungu este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţile sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă. A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi a fost redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8. În 2001 şi 2002, redactor-şef al revistei de cultură Timpul. În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles étrangères”, Franţa.
La Polirom a publicat două volume de proză scurtă, „Băieţi de gaşcă“ (2005) şi „Proză cu amănuntul“ (ediţia a II-a, 2008)şi romanele „Sunt o babă comunistă!“ (ediţia I, 2007; ediţia a II-a, 2010, ediţia a III-a, 2011; cartea a avut parte de o adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, avându-i ca protagonişti pe Luminiţa Gheorghiu, Marian Râlea şi Ana Ularu, iar versiunea ei franceză a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet, Franţa, 2008), „Cum să uiţi o femeie“ (ediţia I, 2009; ediţia a II-a, 2010; ediţia a III-a, 2011) şi „În iad toate becurile sînt arse“ (2011). Tot pentru Polirom a coordonat, alături de Radu Pavel Gheo, volumul colectiv „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism“ (2008), iar alături de Lucian Dan Teodorovici – „Str. Revoluţiei nr. 89“ (2009). I se montează piesele „Cu cuţitul la os“ (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), „Nuntă la parter“ (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006, în cadrul proiectului DramatIS) şi „Vrăjitoarea pofticioasă“ (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008). Piesa „La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu?“ a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.
Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993, Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997), Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999), Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „Vasile Pogor” al Primăriei Municipiului Iaşi pentru activitatea literară (2007), Personalitatea culturală a anului (2009), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2010), Premiul pentru proză la Colocviul Tinerilor Scriitori (Alba-Iulia, 2011).
În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din ianuarie 2013 este directorul Muzeului Literaturii Române din Iaşi.
