Circula, de ceva vreme, o opinie potrivit careia autoritatile romane – dar mai ales presedintele Basescu – se fac vinovate de o anumita deteriorare a relatiilor cu Rusia. Declaratiile belicoase ale lui Basescu de genul "Marea Neagra, lac rusesc", politica acordarii cetateniei romane basarabenilor, baza militara americana de la Kogalniceanu, sprijinul acordat de Romania actualelor regimuri antiruse din Georgia, Ucraina sau Azerbaidjan ar fi creat o tensiune inutila intre Moscova si Bucuresti. Altii, suna argumentul, au fost mai destepti, ceea ce le aduce beneficii mai ales in zona alimentarii cu gaz. Nemtii, bunaoara, construiesc, iata, impreuna cu rusii conducta Nord Stream, pe sub Marea Baltica, ocolind Letonia, Lituania, Estonia si Polonia. Ungurii, slovacii, austriecii, grecii, italienii si francezii au acorduri foarte profitabile cu acelasi Gazprom. Acum, acelasi Gazprom construieste impreuna cu bulgarii conducta South Stream si, dupa anuntul de ieri al guvernului de la Belgrad, care a acceptat sa vanda 51% din compania petroliera nationala aceluiasi monopol rusesc, a devenit cat se poate de limpede ca South Stream va ocoli Romania. Faptul ca noua conducta ruso-bulgaro-sarba reprezinta o amenintare serioasa pentru realizarea proiectului european al gazoductului Nabucco, care ar trebui sa treaca prin Romania si sa ocoleasca Rusia, ar putea conduce la scoaterea tarii noastre de pe marile trasee de transport al energiei. Romania si Polonia ar ramane astfel izolate, in vreme ce restul europenilor, mai flexibili si mai pragmatici, ar culege roadele unei relatii cu Moscova eliberate de balastul ideologic al razboiului rece.
Ceva este, asadar, fundamental gresit in politica noastra externa la Rasarit si, daca nu facem demersuri rapide pentru a castiga bunavointa Kremlinului, vom sfarsi cu buza umflata si cu interesele grav afectate pentru ca: 1. Europa este oricum dependenta de gazul rusesc si aceasta dependenta se va adanci; 2. nu exista o politica europeana a energiei si fiecare stat din UE se descurca pe cont propriu prin acorduri bilaterale bazate pe principiile pietei; 3. America e prea departe si oricum nu ne poate ajuta cu nimic pentru ca America insasi pierde razboiul cu Rusia pentru resursele caspice si proiectele care ocolesc Rusia de tip Nabucco au sanse mici de realizare.
Gasesc acest argument ca fiind nu doar eronat, ci si insidios. Pentru ca putea sa fie presedinte in Romania nu Basescu, ci insasi Ana Pauker ca rusii tot nu ar fi ales Romania in detrimentul bulgarilor si sarbilor. Nu e vorba numai de legaturi istorice slave, ci, mult mai important, de motivatii geopolitice. Pentru ca aici se afla intreaga miza. Daca intelegem prin "dependenta de gazul rusesc" faptul ca importam cantitati mari de gaz din Rusia, atunci e limpede ca nu putem evita aceasta dependenta, dar putem incerca sa o reducem. Dar mai exista un inteles al "dependentei", care este insa politic. Daca Gazprom ar avea cu tarile din Europa relatii bazate exclusiv pe principii capitaliste, de piata, de tip cerere si oferta, atunci n-ar exista nici o temere. Problema este ca adevaratul stapan al Gazprom, Kremlinul, insoteste aproape intotdeauna oferta de gaz cu conditii politice. Or, exact acest tip de dependenta trebuie evitat. Sarbii, de exemplu, sunt pe cale sa cedeze propria suveranitate si sa intoarca spatele Europei in schimbul transformarii Serbiei intr-un centru (hub) de distributie a gazului. Belgradul spera sa obtina sprijin rusesc pentru mentinerea Kosovo, ceea ce pentru Moscova este o afacere excelenta: ia totul in schimbul a ceea ce n-a avut niciodata.
Este adevarat ca politica europeana a energiei este, deocamdata, hobbesiana, de tip fiecare pentru el, dar asta nu inseamna ca lucrurile trebuie sa ramana asa si ca Romania, alaturi de alte tari est-europene, nu poate incerca sa pledeze la Bruxelles pentru o politica comuna. Cat priveste resursele caspice, meciul inca se joaca, dar este limpede ca, fara implicarea americanilor, rusii l-ar fi castigat de mult.
Prin urmare, atata vreme cat scopul este evitarea dependentei politice de gazul rusesc, nu e nimic in neregula cu politica externa romaneasca. Doar cu politicienii si analistii care plang de dorul Maicii Rusia.
